Antropologul Valer Simion Cosma comentează reacțiile publice după scandalurile demiterilor din Leoni: ”Angajații..nu sunt niște pomanagii puturoși, nu sunt o gloată incultă, lacomă și agresivă”

Antropologul Valer Simion Cosma comentează reacțiile publice după scandalurile demiterilor din Leoni: ”Angajații..nu sunt niște pomanagii puturoși, nu sunt o gloată incultă, lacomă și agresivă”

Cercetătorul antropolog Valer Simion Cosma a urmărit de aproape evoluția protestelor de la Compania Leoni și a studiat reacțiile angajaților, ale comunității bistrițene, dar și ale patronatului, inclusiv cele din mediul virtual: comentarii pe site-uri de știri,  pe rețele de socializare sau din interacțiuni directe cu diferiți actori. A sintetizat concluziile sale după trecereaîn revistă a reacțiilor într-un material de opinie transmis către Bistrița Express. Îl prezentăm integral, cu mențiunea că inter-titlurile aparțin redacției:

Protestele angajaților de la Leoni Bistrița și represaliile la care au recurs cei din managementul companiei au declanșat o serie de reacții în presa județeană și în rândul cititorilor care comentează la aceste articole, pe facebook sau pe site-urile publicațiilor.

Pe lângă mărturiile unor angajați sau foști angajați, care își prezentau experiența neplăcută (munci suplimentare neplătite, bonusuri tăiate, penalizări etc.), au fost și reacții critice și disprețuitoare față de aceștia, reluînd eterna idee că dacă nu le convin salarizarea și condițiile de muncă să-și caute alt job. Unele persoane au mers pînă la a susține că pentru astfel de munci nici nu merită mai mult, că-s needucați, necalificați etc. și că vai, săracul angajator care ridică județul și nu e prețuit de oameni, de parcă angajatorul ar sta la noi din considerente umanitare (să dea de lucru și să țină în spate bistrițenii), nu ca să facă profit cît mai mare, la costuri cât mai mici și fără să fie interesat de viața celor de pe spatele cărora trag foloasele.
            A-i spune unui om să-și caute un alt loc de muncă, pentru că se plînge că salariul oferit pentru o anumită muncă îl ține în sărăcie pe el și familia lui, implică automat faptul că cel care va veni să-i ia locul, adică să facă o muncă pe care o considerăm necesară societății, trebuie să accepte ideea că acea muncă doar atîta valorează și că trebuie să asume traiul în sărăcie. De multe ori, aceiași oameni care consideră normal ca unii angajați să trăiască în sărăcie, deplîng lăcrămos anumite tragedii sociale, mai ales cînd e vorba de copii care trăiesc în sărăcie, de parcă nu ar fi nicio legătură între situația acestora și nivelul de salarizare oferit de angajatori precum Leoni. Aceeași comentatori sunt panicați, chiar scandalizați, de ideea creșterii salariului minim, chiar dacă o astfel de creștere poate însemna condiții de trai mai bune pentru familiile angajaților, acces la o educație mai bună, îngrijire medicală etc.

Angajații de la Leoni  nu sunt niște pomanagii puturoși, nu sunt o gloată incultă, lacomă și agresivă

Tot dintre aceștia, afaceriști sau simplii îndoctrinați cu teoria sărăciei ca alegere și a grijii pentru profitul angajatorului, mulți deplîng efectele migrației: depopulare, copii crescuți fără părinți și de multe ori „scăpați de sub control”, absența forței de muncă etc.  Sunt ăia pe care-i impresionează doar cazurile extreme, șocante (desigur, fără a le corela cu astfel de politici și practici economice), care țin predici moralizatoare și-și mîngîie ego-urile de oameni realizați și sufletiști prin pomene aruncate ocazional și selectiv (de regulă, de sărbători) și care ar trimite la muncă forțată pe mulți dintre cei care nu vor să accepte un loc de muncă prost plătit. Sunt ăia care căpușează oportunist tragediile și explică cum stă treaba, fără a avea o minimă înțelegere și compasiune față de semenii batjocoriți, umiliți și exploatați fără rușine. Mai mult, printr-o astfel de retorică, adeseori cu argumente parcă desprinse din cărțuliile de dezvoltare personală, contribuie dacă nu la menținerea în situația de sărăcie și exploatare (și tot ceea ce rezultă din acestea), la legitimarea acestei stări de fapt, normalizînd-o. Și, desigur, aceștia-i găsesc mai mereu vinovați pentru situația lor tot pe cei care se plîng de condițiile în care muncesc și sunt remunerați, luîndu-le pînă și dreptul de a revendica dreptul la un trai decent. Astfel de personaje au un rol esențial în dezbinarea și asmuțirea unii împotriva altora a celor care fac parte din categoriile ne-privilegiate și ținute în sărăcie sau la marginea sărăciei. Sunt ăia de-ți zic ciocu mic și bagă mare și-ți dau peste degete cu ciocanul moralizărilor ieftine cînd vrei să ridici glasul ca să ceri să fii tratat ca un om.

”Mi-e silă să văd atîta lipsă de omenie, dispreț și ipocrizie”.
            Angajații de la Leoni și din alte companii și firmulițe care trăiesc cu minimul pe economie și, de multe ori, din munca la negru, nu sunt niște pomanagii puturoși, nu sunt o gloată incultă, lacomă și agresivă, așa cum îi prezintă astfel de comentaci și postaci. Sunt oameni care lucrează, de multe ori, mai mult și în condiții mai grele decît majoritatea celor care comentăm în media sau în online. Sunt oameni care plătesc taxe, contribuie prin consum și muncă la reușita ălora mai întreprinzători și mai bine plasați economic și social. Sunt părinții multora dintre copiii purtați prin școlile județului, sunt odraslele multor bătrîni cu pensii de mizerie, la a căror întreținere, de multe ori, contribuie tot din salariile mizerabile pe care voi, ăștia cu dispreț și aere superioare, considerați că le merită. Sunt mamele, tații, frații, surorile și/sau vecinii multora dintre noi. Că creierul poate fi turtit de povara unor slogane și a unei dezumanizante „meritocrații”, e una. Dar la mulți pînă și ceea ce este îndeobște cunoscut ca inimă (simbol al compasiunii, emoțiilor și sentimentelor) ajunge să funcționeze numai în raport cu succesul, performanța și profitul. Mi-e silă să văd atîta lipsă de omenie, dispreț și ipocrizie.

Valer Simion Cosma este în prezent cercetător antropolog la Academia Maghiară de Științe, departamentul Antropologie și Etnologie  și a ocupat poziții de cercetător la Universitatea din Pecs. Este inițiatorul și  organizatorul Conferințelor și a Școlii de Vară de la Telciu, manifestare care aduce în comuna bistrițeană an de an cercetători și profesori ai unor importante universități europene.

Categoria: ANALIZE

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *