Timp de o lună expoziția unei artiste care a recompus spiritualitatea vechii Europe, inspirându-se din cultura neolitică face din spațiul Galeriei Concentric, din Piața Centrală un loc aproape magic. Lucrările din ultima perioadă de creație a Eugeniei Pop, artist clujean trecut în eternitate în 2012, sunt readuse în fața publicului din Bistrița inclusiv printr-o recreere postumă, după schițele acesteia, făcută de ucenicul său, profesorul Gavrilă Zmicală, care este și custodele expoziției. De aici și numele expoziției vernisate marți seara la Galeria Concentric: ” Ceramică la patru mâini-Eugenia Pop, Gavrilă Zmicală”.
”Expoziția pe care v-o propunem, Eugenia Pop a cercetat cu instrumentele și cu inteligența artistului contemporan formele predilecte ale lumii neolitice. Românii au norocul să aibă pe teritoriul țării excepționale exemple de cultură neolitică, cum e cea de la Cucuteni. Eugenia Pop a studiat timp de decenii aceste forme și s-a jucat cu ele, am putea spune , așa încât a reușit să facă din imaginarul arheologic al omului neolitic un limbaj plastic personal. Toți marii artiști ai ecolului XX au dus cercetările lor spre aceste rădăcini imemoriale ale civilizației continentul nostru” explică Marin Ecedi, amfitrionul expoziției și proprietarul Galeriei Concentric.
Gazdele expoziției au pregătit și un catalog cu fragmente din jurnalul artistei, nepublicat până acum, care cuprinde fragmente tulburătoare despre procesul de creație, zbaterile interioare dar și despre condiția artistului într-o lume a materialității.
Criticul Mircea Oliv a mărturisit că artista avea în plan un alt proiect expozițional la Bistrița, care n-a mai apucat să se înfăptuiască. Criticul mai spune că statul român, cultura română ar trebui să-i intemeieze o expoziție permanentă Eugeniei Pop la Cucuteni, acolo unde a lucrat fizic dar mai ales la nivel simbolic, cultura Cucuteni fiindu-i sursă de inspirație: ” Această expoziție se întâmplă acum aici. Expoziția e spectaculoasă, e ceramică la patru mâini… Adică, pe formele pe care le aveau păstrate de la Eugenia Pop, Gavril Zmicală a făcut această compunere uluitoare. Din punctul meu de vedere e o demonstrație a felului in care Eugenia Pop întelegea spiritualitaea vechii Europe ca o istorie a noastră.. Aceasta pe care o întalnim aici e o lume in care fiecare obiect are zeul său. Mersul acesta coincidea cu felul in care Eugenia Pop il găsea pe Dumnezeul său. Pas cu pas ea spunea ea. E un amestec de filosofie si esoterism si cautarile ei de artist care reuseste să arate sensibilitatea unei lumi de 4-5000 de ani si s-o transforme în problema personală”.
