Opinie: Domnule președinte, noi suntem în picioare demult, vreți și dvs să vedeți cum e?

Opinie: Domnule președinte, noi suntem în picioare demult, vreți și dvs să vedeți cum e?

De Revelion i-am ascultat cu atenție și eu ca tot bistrițeanul cu simț cetățenesc mesajul întâiului cetățean al județului, rostit în stradă înainte de ultimele minute din anul ce se încheia. Mă întreb de multișor ce rost are să se urce pe scenă de toartă cu primarul orașului într-un moment în care sigur  oficialitățile și politicienii sunt ultimele personaje pe care oamenii au chef să le vadă, așa cum mă întreb în fiecare an de ce se simte obligat să se urce în fiecare decembrie pe bannerele alea decolorate ca sa ne spună ”La mulți ani!„ în timp ce noi înjurăm în trafic.  Om fi noi județ preponderent rural, dar în mod cert dacă funcționează la Căianul Mic urcatul pe scenă, ba e chiar acolo e regulă de bun simț ( n-am nimic cu cei de acolo, poate fi orice alta comună) nu înseamnă că Bistrița chiar digeră așa ceva.  ( Apropo după ”prestația” Antoniei din noaptea de Revelion poate artista chiar asta și-o fi imaginat: că nu suntem altceva decât un sat mai mare și mai bogat, că deh 16000 de euro sau o sumă pe acolo, nu e chiar la îndemâna oricui).

Nu mă duc cu logica în derizoriu să spun că un personaj public deocamdată nederanjat de vreun rival politic ar avea nevoie să se cocoțeze pe scenă ca să ne dea ora exactă de Revelion pentru vreun capăt de notorietate. În loc să lase pe vreunul dintre angajații bine plătiți de la cele doua centre paralele de cultura, unul de la județ, ălalalt de la municipiu să asigure partea de entertainment ( de fapt a încercat unul dar a fost varză) a făcut cu schimbul cu primarul. Probabil o fi vrut sa facă economie la bugetul comun județ&municipalitate, că  nu mai aveau bani și pentru un actor/prezentator cu meseria în sânge.

Sau era neapărată nevoie să-și transmită mesajul acela al lui deja faimos, cel cu ridicatul în picioare al românilor. Aici mărturisesc că n-am priceput și basta sensul vorbelor. Domnul președinte ne-a spus cam așa: că în anul Centenarului trebuie să ne ridicăm în picioare, că nu trebuie să mai privim în jos, că românii trebuie să înțeleagă că ei nu-s cu nimic mai prejos decât nemții (așa a spus, așa zic și eu) italienii, francezii. Așa, și a mai zis ca o glumă sper, că atunci când vorbește despre România ăia aproape îi taie microfonul (!). După care a reluat mesajul pe motiv că mai sunt 30 de secunde până la numărătoarea inversă și trebuie să țină oamenii ocupați.

Retorica asta e din aceeași familie cu cea cu multinaționalele care ne mănâncă urechile de români, un discurs pe care i l-am mai auzit în câteva ocazii oficiale. (si nu vreau să-i amintesc cum marea multinațională Leoni a beneficiat de ajutor guvernamental de la statul român, după ce l-a plimbat pe Victor Ponta pe atunci premier prin fabrica de la Bistrița prin 2013). Sau poate că discursul  e o reverberație a retoricii de dinainte de 89 care ”ne-a mângîiat” odată cu educația școlară  copilăria celor din aceeași generație.

Sau poate că e din alt registru decât am priceput eu, poate că domnul președinte vrea să ne spună de fapt că în anul Centenarului trebuie să ne ridicăm din genunchi, acolo unde ne-au așezat  alde Dragnea, Iordache, Șerban, Nicolicea  și alți corifei ai mutilării justiției și statului de drept. Să ne ridicăm în picioare și să le spunem:” destul”. Să le spunem că nu putem involua pierzând tocmai când sărbătorim 100 de ani a statului român ceea ce am obținut cu atâta sacrificiu: dreptul de a fi locuitorii demni ai unei țări, care a plătit scump democrația.

Categoria: ANALIZE, SUBIECTIV

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *