În țara duhovnicului care îți transmite că ai murit slujindu-l pe Satana. În România politicienilor care folosesc, fără scrupule sau ezitare, teoria conspirației incendiului pentru a justifica căderea unui guvern sau pentru a construi alte strategii populiste. În sistemul zecilor de spitale care au folosit, ani la rând, dezinfectant contrafăcut de la Hexi. În sistemul juridic autohton care permite unui judecător să audieze trei martori în trei ani și apoi să se pensioneze. În politica de tip „vremuri noi, tot noi” a unui fost ministru al Sănătății care refuza să fim ajutați de către străini și care ne spune, în continuare, că s-a descurcat excelent.
E greu să fii rocker mort, îngropat în glia României care nu se mai face bine.
Îți vine să te răsucești în mormânt când secțiile de arși sunt construite, finalizate și închise din lipsă de acte, aparatură sau personal. Când banca de grefe de piele își închide porțile. Când oficialii din sistemul sanitar se contrazic între 0 și 11: numărul arșilor grav, care ar putea fi spitalizati în România anului 2018.
Și îți vine să urli, așa mort cum ești, când afli că infecțiile nosocomiale sunt tot mai multe, de la an la an. Sau că patronii de cluburi funcționează „pe proprie răspundere” în spații închise, riscând doar o amendă în cazul blocării ieșirilor secundare.
Vă rog eu să nu mai promiteți spitale noi, regionale, metropolitane. Știu că vă interesează doar studii de fezabilitate și nu viețile salvate! În România anului 2018, spitalele noi se construiesc de către ong-uri, din donații private.
Îți dorești să dormi în pace, etern, mângâiat de gândul că sacrificiul suprem a dus la consecințe pozitive, că România a progresat. Că toți acei politicieni, preoți, medici, pompieri, specialiști sau simpli cetățeni au mentalitatea schimbată de decesul unui rocker. Sau chiar a 65. Dar nu, totuși, nu…
Eu sunt mort, ars pe rug sau devorat de bacterii spitalicesti.
Dar voi? Voi când vă faceți bine?