Ai o știre? Sună-ne pe TELEFON 0787-894941 sau trimite-ne un mesaj pe WhatsApp!

Marcel Lupșe a adus culorile Veneției în centrul Bistriței: 80 de lucrări în care a așezat senzații direct pe hârtie

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Artistul plastic Marcel Lupșe a adus Veneția tocmai în centrul Bistriței. În  80 de lucrări, acuarele și grafică realizate ”sur place” de maestrul care a expus dar a și creat anul trecut aproape o lună în orașul lagunelor, Veneția lui Marcel Lupșe se recompune  din lumină, sunete, senzații olfactive și mai ales trăiri personale.

Toate într-o expoziție inedită pentru pictorul plantelor de leac, ” Et in Venetia ego”, vernisată săptămâna trecută la Galeria Concentric din Piața Centrală 13. Expoziția, ale cărei tablouri au fost plămuite  în Veneția  în perioada de  Paște a anului trecut se expune iubitorilor de artă  în aceeași perioadă, un an mai târziu, la Bistrița.

Lumina are reflexii unice în orașul care nu-și pierde fascinația niciodată, în pofida criticilor săi, ne-a spus Marcel Lupșe, artistul care sintetizează senzații vizuale, auditive și chiar olfactive în imaginile unei Veneții în care oamenii sunt doar umbre pe câteva pânze, pentru a nu răpi inefabilul imaginilor.

Rep: Cum s-a născut ”Et în Veneția Ego?”

Marcel Lupșe: Exact acum un an am făcut expoziția mea cu lucrările cu care sunt cunoscut: ierburile de leac, care se zice că e un fel de marcă înregistrată Lupșe, la Veneția, în preajma Paștelui. Și pentru  că expoziția a ținut aproape o lună am decis să, lucrez acolo, mie placându-mi foarte tare Veneția , spre deosebire de alții care mi-au mărturisit că nu i-au putut pătrunde pulsul. Poate au stat prea puțin și poate nu au avut un ghid localnic care să-i ducă în zonele potrivite”

Rep.E nevoie de o perioadă mai lungă pentru a prinde esența Veneției ?

Trebuie să stai mai mult de o zi. Pentru că o singură zi, mai ales atunci când e foarte multă vânzoleală, nu-ți permite  să cunoști oamenii, să mergi în insule, să vezi ce poți găsi acolo, începuturile..Deci ideea e că am decis să lucrez în perioada asta. Toate sunt din acea perioadă, lucrate cam în 25 de zile cât am stat în Veneția. Bineînțeles am lucrat mult mai mult, acestea sunt cele câteva pe care le-am selectat pentru expoziție.Și am încercat să le individualizez cumva pe fiecare, ocupându-mă de încadrarea fiecăreia în alt mod.

Am pus senzațiile direct pe hârtie. Fără intermediari

Rep. Multe dintre acuarele sunt datate în aceeazi zi: să spunem 19 aprilie 2018. Cum le-ati creat?

În Veneția nu-ți poți permite din mai multe puncte de vedere să te așezi cu șevaletul. Asta se putea întâmpla până în debutul secolul XX. Dar acum e foarte multă lume, e un flux continuu. Și atunci cu o mapă mică în care ai hârtia de desen poate să faci un periplu și să schițezi, cumva ”sur place”. Și dacă ai cumva și puțină experiență, atunci se poate așa..M-am plimbat cu mapa și am schițat pe loc. Acuarelă, sepia, ce e la îndemână. Violetul exprimă și o stare . Acolo unde violetul e dominant sunt ori înserări, ori răsăritul, când lumina e polarizată și când poți să faci juxtapuneri de pete de culoare așa..si bineînțeles să faci niște exerciții de a-ți pune senzațiile direct pe hârtie, fără niciun intermediar, fără fotografii, fără reproduceri. Asta e să spunem rețeta, dacă trebuia să fie o rețetă.

Rep. Oamenii apar rar în peisaj, dar sunt prezenți uneori precum niște umbre în câteva lucrări. Are vreo rațiune prezența acestor umbre?

M-a interesat atmosfera, nu vânzoleala. Atunci când intervin personajele în peisaj, îl schimbă. M-a interesat să surprind inefabilul din ele, așa cum a rămas de secole. Fără intervenția vreunui element care ar putea să perturbe starea de liniște, de împlinire pe care ți-o dă Veneția. Dincolo de părerile că Veneția ar putea fi desuetă, ieșită din feeling-ul contemporan cumva, mie mi se pare că Veneția se readaptează tot timpul pentru că dacă ne amintim, în Veneția are loc una dintre cele mai mari manifestări artistice mondiale,  Bienala de la Veneția, care asigură în fiecare an, făcând un schimb: artă plastică-arhitectură un contact anual cu avangarda pe care nu ți-l dă alte orașe care sunt construite să zicem la 500 de ani după Veneția.

E o problemă de stare. Nu știu ce o să fie mai încolo.. Oricând m-aș întoarce în Veneția. Pentru că acolo sunt locuri pe care le-am cunoscut înainte de ale vedea, le intuiam cumva, din albume, din scrieri, din literatură.

Rep: Chiar și lumina ați intuit-o înainte să vedeți Veneția ?

Lumina n-o poți surprinde decât dacă o trăiești. Veneția trebuie trăită, trebuie călcată cu pasul, trebuie auzită, trebuie simțită, trebuie văzută. Nimic nu înlocuiește contactul direct. Și asta se vede. Și asta se simte în lucrările mele.

Rep Există vreo lucrare între cele 80 pe care să o preferați?

Nu am, e vorba de stări. Ce vreau sa vă mărturisesc e că am încercat și aici, acasă în liniștea atelierului, să reiau niște teme ale Veneției. Nu e aceeași stare, nu pot, n-am reușit să fac lucrări de aceeași sensibilitate ca și lucrările făcute sub place, cum se zice, la fața locului.

Rep Alte lucrări le puteți transpune în atelier?

Da, e altceva. Cu Veneția aș putea spune că e aproape un contact epidermic.

Rep:  Olfactiv, cum e Veneția? Cum miroase Veneția?

Are un miros specific al apei sărate în contact cu piatra, cu lemnul. Dar și în contact cu viața, cu pescărușii, cu porumbeii, tot. Sunt la intrare în Veneția foarte multe crescătorii de fructe de mare. Dar dincolo de asta Veneția a reușit să se păstreze așa cum au gândit-o, cred că, întemeietorii.

Bistrițenilor care vin la Galeria Concentric să vadă lucrile ce mesaj le transmite artistul?

Eu un prilej de a lua contact cu Veneția, mai ales cei care n-au fost, pentru că sunt destul de multe lucrări și de ipostaze. Deci când ai 80 de ipostaze poți să intuiești măcar o anumită stare care e comună lucrărilor și nu starea individuală, poate fi o bună invitație de a o vedea, sigur pe viu.

 

 

 

Share.

About Author

Lasă un comentariu