Ai o știre? Sună-ne pe TELEFON 0787-894941 sau trimite-ne un mesaj pe WhatsApp!

OPINIE: Pe unii-i ”sufocă” restricțiile de carantină, la alții sufocarea e experiența oribilă cu care se balansează între viață și moarte

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Ați visat vreodată că vă înecați și gheara aceea sfredelitoare vă strânge pieptul și vă inundă plămânii, iar panica depășește orice-ați trăit vreodată? Și apoi senzația aceea de ușurare că a fost doar un coșmar, unul care însă vă stă acolo, în spate și vă îngheață  poate întreaga zi?

Pentru cei pentru care totul a început cu o tuse banală, poate durere de cap,  nu mai rea ca altele, febra nici prea prea, nici foarte-foarte, mai slabă decât în viroza care vă încearcă anual, o oboseală si ea, de înțeles în zilele astea, nu-i așa, după atâta astenie socială, după care toate astea se adună într-un fluviu de suferință în care te zbați după fărâma aia de oxigen si in jurul tău totul e durere, experiența sufocării trăită minut de minut devine realitatea ta.

O luptă în care te zbați cu masca pe figură, te rogi întruna să nu ajungi în ATI, că acolo se moare mai ceva decât in salonul tău de Covid 19, unde îi vezi ca se duc, zbatându-se pe cei cu care-ai glumit ieri, sau acum două ore. Si apoi intrebi întruna asistenta sau doctorul când apar, cât ti-e  oxigenul, pentru că stii că dacă e un pic mai jos esti de ATI, si asta daca ai noroc, că locuri nu-s niciodată. Iar acolo în ATI, iar te rogi, în sinea ta, pentru că deja vorbitul înseamnă durere,  te rogi în clipele în care gheara din piept îți mai da un ragaz, iar oboseala aceea cumplită iti mai lasă o faramă de luciditate, te rogi  să nu ajungi să fi intubat. 

Sunt marturii de acolo, din zona zero, a umbrei morții prin sufocare, a umbrei morții în fel și chip, pe care e imposibil sa nu le auzi, deja tot mai des și tot mai aproape. În Bistrița.

Pentru că sunt tot mai mulți cei care trec prin Iadul COVID: poate un tată, un bunic, poate o mamă, soțul, poate un unchi, un prieten, cineva foarte cunoscut, soția prietenului tău, vecinul. Auzi ca s-a mai dus unul si apoi altul, pe care-l cunoșteai sau că mama lui X sau chiar prietena ta e  la terapie  intensivă. Și nu mai e deloc ca la stirile de la ProTv, e aproape de tine, foarte aproape, pe oamenii ăștia îi cunoșteai. Se strânge cercul .

După care îi vine rândul unuia chiar din familia ta. E printre ghinioniștii cu formă gravă, din ăia1-2 la suta din postarile de bravada ale negaționistilor, stiti aia cu 99 % s-au făcut bine, nu?

Și te uiți atunci în jur, după ce-ai implorat să ți-l primească, să ți-l pună într-un pat, numai să aibă o șansă, după ce te-ai zbătut  după Remdesivir, plasmă, ai căutat medicamentul ala de la farmacia veterinară care face minuni, te uiți  la toti cei care bravează, la conspirationisti, contestatari, gălăgiosi, infatuați, unii care -au trecut poate prin experienta Covid fluierând si s-au sufocat de indignare  ca i-a trimis DSP-ul in izolare 14 zile. Alții care-au dus-o bravi pe picioare fara gust si miros vreo 3 zile ce doctori, ce spitale, ce DSP, au stat un pic la pat, au luat paracetamol, ca nu-i nici COVID-ul asta decat o viroza si nimic mai mult, după care-au iesit fluierand prin lume, ce izolare: ei n-au avut nimic, e o prostie si virusul asta de care se cramponeaza toți. Și-ti vine sa-i pui sa simta macar o secunda ce simti tu, ce simte cel care se zbate sa respire.

Si să le spui celor care se agită peste tot că pot naibii să traiască fără sa mearga in weekend la mall, că nu-i o nenorocire așa mare dacă nu se duc 2 saptamani la sală, că unghiile rezista 2 săptămâni și că nu e nimic  daca nu se calcă pe picioare in supermarket de 3 ori pe zi, cu 3 patiserii în cosul de la Lidl, că nu mor daca beau cu prietenii vin stând pe chat si nu la cabana, si nici nu pățesc nimic daca scriu zilnic o declaratie, chiar si variantele schimbate zilnic.

Credeți ca pe omul ala cu sufletul sfâsiat de suferința celor dragi îl supara că a bagat carantină nu stiu ce tip de care urlați voi întruna că-i dictator? Nu, dragilor, omul ala se intreabă, si ati realizat că vorbesc din experiență, de ce naiba n-a facut-o mai repede sau de ce nu vă gândiți voi toți cei foarte relaxați, cu comploturi politice în cap sau care urlați cu  drepturile omului de-a se distra non-stop în gură, că nu vi se poate întâmpla și vouă, celor tineri si plesnind de vitalitate.? Că nu-i puteti infecta pe cei dragi sau ca nu puteți afla peste ani, poate nu mulți, cu ce costuri de sănătate ati trecut fără să știți, voioși și fluierând prin experiența Covid 19?

Chiar asa, putem învața să fim puțin mai empatici și să ne gândim la vindecarea tuturor, fara muschii orgoliului umflați si gândul prostesc ca pe noi, ceilalți, care-om fi ăia, Covidul asta nu ne poate atinge?

Mâine poți fi tu, sora ta, tatăl tău, mama ta, prietenii tăi.

Share.

About Author

Lasă un comentariu