Ai o știre? Sună-ne pe TELEFON 0787-894941 sau trimite-ne un mesaj pe WhatsApp!

Pensiile speciale ale aleșilor locali amânate încă un an printr-un OUG dat în penultima zi a anului

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Guvernul Cîțu a reușit să adopte ordonanța care  amână acordarea pensiilor speciale pentru aleşii locali cu doar două zile înainte de intrarea în vigoare în 1 ianuarie 2021, când expira termenul ultimei prorogări, decisă acum un an de Guvernul Orban. Termenul noii prorogări, împinsă până în 1 ianuarie 2022 este inclus în ordonanţa de urgenţă privind măsurile fiscale, adoptată miercuri seara în Guvern

Comentând criticile aduse Guvernului Cîțu de Asociația Primarilor Marilor Orașe în frunte cu primarul Clujului Emil Boc legate de absența consultării pe această ordonanță cu structurile asociative ale primarilor ministrul dezvoltării  Cseke Attila a spus că de data aceasta a fost „o situație specială” în care nu s-a putut respecta termenul de consultare de 10 zile, în condițiile în care Guvernul a fost votat în 23 decembrie, iar termenul limită pentru o decizie era 31 decembrie

Realitatea este următoarea – că acest guvern, Guvernul Cîţu, s-a format în 23 decembrie, seara. Este extraordinar de greu să respecţi un termen de consultare de zece zile, când sfârşitul anului este peste opt zile şi când aceste măsuri care au fost prezentate trebuie luate înainte de 31 decembrie, pentru că, altfel, impactul bugetar și toate consecințele sunt cele pe care le cunoaşteţi. Ne vom strădui, în mod evident, pentru respectarea acestor termene de avizare, inclusiv către structurile asociative ale autorităţilor locale, dar astăzi pot să spun că a fost o situaţie specială, din acest punct de vedere, pentru că acum zece zile nu am avut guvern cu puteri depline”, a declarat ministrul.

Pensiile speciale pentru aleșii locali: primari, viceprimari, presedinti si vicepresedinti de consilii judetene a fost adoptat prin noul Cod Administrativ adoptat prin OUG de Guvernul Dăncilă și ar fi trebuit să intre în vigoare din 1 ianuarie 2020, însă aplicarea a fost oprită prin OUG-urile date de Guvernul Orban și acum de Guvernul Cîțu.

 

 

Share.

About Author

3 comentarii

  1. Adevarul este altul domule Catzu si anume faptul ca toata propaganda voastra a fost efectiv de fatzada in scop electoral, desi voi stiati foarte bine ca ” sacul este gol ” … ca doara voi ati fost la butoane in ultimul an … !
    ADEVARUL ESTE CA STIATI DESTUL DE BINE CA TOATE PROMISIUNILE SUNT DOAR ELECTORALE PTR CA NU SUNT BANI si ati mizat pe prostia populatiei credule … si care asteapta sa stea cu burtile in sus la soare doar … si sa le ” pice para malaiatza in gura lui Natafleatza ” si care tzine vad ca… ! ! !
    No amu dati-le oamenilor locuri de munca, aduceti-i pe toti diaspo-virusatii care v-au votat inapoi… ” acasa ” si dati-le salarii si pensii ca-n ( M.area )UE … ca asa ati promis !

  2. In loc de orice comentariu, se potriveste mai bine poezia „Foaie verde la Paris”, de Tudor Arghezi:

    La Paris, între pahare,

    Şed în coate, pe ziare,

    Foşti curteni şi foşti boieri,

    Câţiva buni stăpâni de ieri.

    De când stau pe dinafară

    Ei suspină după ţară.

    Că se nimeriră toţi

    Mari români şi patrioţi.

    Doar odat-au şovăit,

    Când s-au strâns şi au fugit.

    Când corabia se-neacă

    Şobolanii, droaie, pleacă.

    Din pârjol, ca de obicei,

    Au tulit-o cârd şi ei,

    Cu o muscă pe căciulă,

    Groasă-n pântec şi sătulă.

    Truda voastră, măi Ioane,

    V-au cărat-o-n geamantane,

    S-aibă să benchetuiască

    Din sudoarea românească.

    Tălmăcită în valută,

    A-ncetat să le mai pută,

    Gândul li se-abate-n ţară

    Însă hoitul, bunăoară,

    S-au grăbit cu-ntâietate

    Să şi-l ia-n străinătate:

    Cel cu pipota mai mare

    Să şi-o puie la păstrare,

    Unde sunt asigurate,

    Miliardele furate,

    În depozite secrete.

    Încă de pe când, băiete

    Se băteau în piept, la Moşi,

    Pentru glie şi strămoşi,

    Strămoşiile şi glia,

    Merg cu genealogia,

    Poţi fi mare patriot

    Chiar de n-ai pierdut de tot

    Sâsâitul pe silabă,

    Moştenit de la tarabă.

    Peste ţări şi peste ape

    Simţi că ţara-i mai aproape.

    Scumpe fură toate celea

    Dar mai scumpă ţi-este pielea,

    I-ai văzut? Când să răspundă,

    Au pierit într-o secundă,

    Parcă nici n-ar mai fi fost.

    Tu, Ioane, gol şi prost,

    Ai rămas pe brazda ta,

    A plivi şi secera.

    Putregaiul de strânsură

    Ajunsese la coptură

    Şi butoiul de pe oase

    Îngrăşat cu vârf, crăpase,

    Haimanaua fără ţară,

    Pripăşită şi fugară,

    Luând trecutul cu chirie,

    Şi-a făcut şi-o meserie:

    Din senin şi dintr-odată,

    Se propune exilată

    Maimuţoii ciocoieşti

    S-au trezit în tren Bălceşti.

    – Daţi-ne câte-o hârtie,

    În trei limbi, de mărturie,

    Că în timpurile grele

    Ne-am gândit numai la piele

    Şi că ceasurile mari

    Le-am trăit mâncând dolari.

    Zice unul mai cu vază:

    – Ştiţi că-n ţară se votează?

    – Ştirea ne interesează.

    – Aflu că poporul tot

    Merge, om cu om, la vot,

    Şi, ce nu s-a pomenit

    În răstimpul fericit.

    Toată breasla, toţi golanii,

    Târgoveţii şi ţăranii,

    În opinci şi în obiele,

    Şi muierile, şi ele,

    Vizitii, grăjdari la noi

    Şi ciobanii, de la oi

    Locul nostru, de acuş,

    O să-l ia un lăcătuş.

    Şi-unui avocat samsar

    Îi urmează un dogar,

    Cum vedeţi, mă rog frumos,

    Lumea s-a întors pe dos.

    V-amintiţi de ţara bună?

    Lucram bine împreună,

    Pân-a nu se-aprinde casa

    Şi-a o lua la sănătoasa,

    Cu bănet şi catrafuse,

    Valvârtej.

    – Ce bine fuse!

    – Ne scuipam, ne ocăram,

    Dar uşor ne şi-mpăcam,

    Pentru drepturi şi putere,

    Alergam după avere.

    Cu o mie de pogoane

    Nici nu-ţi mai păsa, cucoane,

    Cu o mie de hectare

    Alegeai un domn mai mare,

    Şi cu patruzeci de mii,

    Cu cirezi şi herghelii,

    Mori, ţiţei, păduri şi sate

    Şi-orişice, pe săturate,

    Erai autoritate.

    Ţi-era voia respectată

    În justiţie şi-armată

    Şi-l numeai şi îl scoteai

    Orişicând, pe cine vreai,

    Admirând cum se-nvârteşte

    Totul, tot, pe zece deşte.

    Şi, desigur, cei mai tineri,

    Veri, nepoţi, băieţi şi gineri,

    Trebuiau încurajaţi

    Să ajungă deputaţi,

    Senatori, bărbaţi de Stat,

    Un mandat de deputat

    Era, dragă, o arvună

    Care merge dimpreună

    Ca vocala cu-o consoană.

    Cu silabele „Bu-get”

    Aveau dreptul, get-beget,

    Să se-nfrupte din belşug,

    Ca viţeii, care sug.

    Nu e ţara lor, când vor?

    Nu e maica, vaca lor?

    Nu mai ştiu care netot

    Născoci un singur vot,

    Că acum, după răzbel

    Voturile sunt la fel,

    Coconaşul

    Cu rândaşul

    E totuna şi egal,

    Ce dezmăţ! Şi ce scandal!

    Trei colegii erau rele!

    Vai de păcatele mele!

    Uite, parcă mi-e ruşine

    Că votează orişicine,

    Vrei să fii şi tu ca mine?

    Ţi-arătam eu, stăi niţel

    Că nu suntem toţi la fel.

    Când vedeam că te întreci,

    Te turnam, legat la beci,

    Vreai şi tu să te alegi,

    Nemâncat de ani întregi,

    Şi să faci, tu, alte legi?

    Zău? De fiştecare falcă

    Tu-alegeai cu o scatoalcă,

    Să n-o uiţi cât mai trăieşti,

    Să nu uiţi nici cine eşti.

    Dacă nu-i mai dam de fund,

    Luam şi urna s-o ascund.

    Cei mai buni alegători

    Ne votau de zece ori,

    La prostime mai târziu

    Dam cinzeaca de rachiu

    Şi de fitece fiţuică

    Polul şi un chil de ţuică,

    Câştigam aşa un loc,

    Numai cu un boloboc,

    Sigur ca să fii de tot

    Sculai şi pe morţi la vot.

    Minunata de metodă

    Îi tihnise şi lui Vodă.

    Oratorul de la chef

    Părea să fi fost un şef.

    Cauză necauză,

    Se făcu o pauză.

    Dar în masă, deodată,

    Se porni un pumn să bată.

    Însemna din asistenţă,

    Că grăieşte-o Excelenţă.

    Spânului, ca o femeie,

    Îi venise o idee.

    Îşi trecu mâna prin păr

    Şi grăi într-adevăr:

    – Vreau să ştiţi ce m-am gândit,

    De trei zile nedormit,

    Nu glumesc, nu spui poveşti…

    Să le scriem la Bucureşti…

    Că le-am da, din timp, şi lor

    Hotorât un ajutor.

    Prin tocmeli şi înţelegeri

    Să le facem noi alegeri,

    Cum ştim noi şi le-am făcut,

    Pe tipicul cunoscut.

    Avem leacuri şi reţete

    Încercate şi concrete,

    Pentru fel de fel de cazuri,

    Mutre, nazuri şi necazuri,

    Sfori sucite-n zeci de chipuri,

    Chiuluri, panglici şi tertipuri

    Şi, de s-ar ivi buclucul,

    Mângâieri cu cauciucul.

    Mă aştept ca mai apoi

    Să ieşim la vot şi noi.

    Dar nu punem în scrisoare;

    Domnule sau frăţioare

    Sau: stimate, onorate,

    Titluri vechi şi perimate,

    Ci, dibaci cum suntem iarăşi,

    Vom începe cu: „Tovarăşi”.

    Cred că, recunoscător,

    Cel mai mare-n rândul lor

    Ne dă-ndată, tuturor.

    Şi moşiile-ndărăt,

    După cum o să vă arăt,

    Şi astfel, mai dai, mai lasă,

    Ne vedem iar domni acasă,

    Cât priveşte monarhia

    S-a schimbat filozofia.

    Am ajuns de câţiva ani,

    Democraţi republicani.

    Suveranul mult iubit,

    E de altfel absorbit,

    De supreme interese,

    În gâlceavă şi procese,

    Testamente şi-mpărţeală

    De moştenire regală.

    Într-o ţară depărtată

    A chemat în judecată

    Şi pe fosta ţiitoare,

    Una din moştenitoare,

    Grijuliu că bani-i scapă –

    Şi pe taică-su din groapă.

    Mândră, sfântă dinastie

    Ai căzut în ţigănie.

    Este vremea, se-nţelege,

    Să-nălţăm pe noul rege,

    O prăjină-n Cişmigiu,

    Cu o teacă şi-un chipiu,

    Trebuie iar înţeles,

    Să scrim clar şi-n chip ales.

    N-avem la Paris, prezente,

    Toate marile talente,

    Minţile mai eminente,

    Toate penele măiastre,

    Strânse-ale culturii noastre?

    E ştiut, cultura toată,

    Ca şi noi, îi exilată,

    Şi, ca să vorbim deschis,

    Elita-i aci-n Paris

    Şi, adevăratul stil,

    Neaoş, scrie în exil,

    N-avem un trecut şi fapte?

    Oare nouă sunt şapte

    Nu-i al nostru, domnii mei?

    N-avem scopuri, nu idei?

    Nu-i ideea cea mai bună

    Că fugirăm împreună?

    Daţi-mi ţara îndărăt

    Şi ce pot am să v-arăt.

    Am concepţii în exil,

    Şi poporu-i imbecil.

    Faci din el ce vrei şi-ţi vine,

    Ca să rabde ştie bine,

    Rabdă tot şi tot înghite

    Timpuri ne-mai-isprăvite.

    Ca înghiţitoarea lui

    Alta-n lumea asta nu-i

    Dă-i borhot şi muci şi sânge,

    El înghite, nu se plânge,

    Cine vrea, cum vrea îl minte,

    Imbecilul e cuminte,

    Zece veacuri şi răbdarea

    I-au lărgit înghiţitoarea.

    Cu cinzeaca şi cu fleica

    Uită tot şi toate neica,

    Şi pe mă-sa şi pe ta-su

    Şi ne creşte nouă nasu.

    În temeiul căpătat

    Orişicare ipistat

    Este şi bărbat de Stat,

    Asta, vezi, de noi se ştie

    Şi avem psihologie,

    De asemenea se ştie

    Că plutim în poezie

    Şi, fugind accelerat,

    Ne-am găsit şi adunat,

    Şi cu toate că-n absenţă,

    La mezat şi-n concurenţă

    Să ne scoatem pe furiş

    Ochii am ţinut morţiş.

    Să avem vreo cinci guverne,

    Cu miniştri de externe

    Dreapta, stânga şi mijlocul

    Şi ne-ntoarcem şi cojocul.

    Mai avem şi câţi fugari

    Tot atâţia cancelari.

    Într-adins ori din greşeală,

    Prin Paris trecea Păcală,

    În iţari, cu traista-n băţ,

    Se brodi pe la ospăţ

    Şi-mbucând din mămăligă,

    I-auzea de jos că strigă.

    Zise-n sine: „Să mă sui

    Şi trei vorbe să le spui:

    Puneţi-vă pofta-n cui.

    Ce a fost s-a isprăvit.

    Ce-aţi cătatără-aţi găsit.

    Îngrijiţi mai abitir

    De guverne-n cimitir

    Şi mâncaţi şi înghiţiţi

    Banii ţării măsluiţi.

    Eu v-aş mai ura atât:

    Să vi se oprească-n gât”.

  3. Apoi sa aprobi pensii mai mari decat salariul primit ( justificand prin faptul ca au avut tot felul de sporuri ) apoi chiar este o magarie si o prostie nationala de nedescris. Una este marirea implicita a pensiilor prin rata de inflatie, ori procentual cu maririle hotarate la nivelul economiei nationale… si alta este sa aiba pensii duble fata de salarul care l-au avut inainte de pensionare .
    In mod firesc, moral si normal ar trebui ca toate valorile care depasesc nivelul salariului din ultima luna de activitate, sa fie impozitate cu 99 % ( nouazecisinoua la suta ) . SUNT BANI SUFICIENTI IN TZARA, NUMAI CA SUNT DETINUTI DE SMARDOII NEAMULUI , care au salarii si pensii de sute de milioane de lei , cu totul nejustificat , in raport cu economia nationala si cu popu.limea de rand .

Lasă un comentariu