La 77 de ani de la moartea eroică pe front a generalului de brigadă Grigore Bălan autoritățile civile și militare din Bistrița-Năsăud l-au comemorat marți, într-o ceremonie specială în fața bustului ridicat în satul său, natal, Blăjenii de Sus, la câțiva kilometri de Bistrița.
An de an ceremonia de comemorare a unuia dintre comandanții legendari ai Armatei Române, mort la 48 de ani, în 12 septembrie 1944, la câteva zile după ce a fost doborât de schije în timp ce comanda luptele de eliberare a orașului Sfântu Gheorghe, este organizată în fața micului bust ridicat relativ recent în satul natal, Blăjenii de Sus.
Viața tânărului plecat din Șintereag în școala militară s-a confundat cu cariera militară: a ajuns pe frontul italian ca locotenent în 1917, ulterior a făcut parte din Comitetul de organizare al gărzii naţionale din Năsăud, ca unul dintre susținătorii Unirii. Prima unitate din Armata Română, în care a fost încorporat a fost Regimentul 84 Infanterie, Bistriţa, unde urcă în funcție până la avansarea în 1929 la gradul de maior si apoi este detașat pentru a conduce unități mai mici în toată țara.
În 1939 a revenit la Bistrița unde este numit comandant al Batalionului 8 Vânători de Munte, din Bistriţa, iar în ziua de 25 august 1940, a fost promovat în funcţia de comandant al Grupului 5 Vânători de Munte. Cinci zile mai târziu unităţile din Nord-Vestul Transilvaniei au început o dureroasă retragere, dincolo de noile granițele impuse prin Dictatul de Viena, iar unitatea comandată de colonelul Bălan a fost dislocată în oraşul Haţeg, În fruntea acestei unităţi a participat la eliberarea Bucovinei şi în misiunile desfăşurate pe Frontul de Est, unde e rănit atât de grav, încât ajunge să fie spitalizat aproape un an până în 15 august 1943, când este numit comandant al părţii sedentare a Diviziei 2 Munte, cu sediul la Deva, potrivit surselor consultate de Bistrița Express . În 10 aprilie 1944 devine comandant secund al Diviziei 1 Munte, Operativă, cu garnizoana la Sinaia.
Când a fost surprins de schije conducea personal un atac pentru eliberarea orașului Sfântu Gheorghe
Generalul bistrițean a murit la cateva zile după ce afost lovit de schije în apropierea orasului Sfântu Gheorghe în timp ce conducea personal un atac pentru preluarea prașului din mâinile germanilor : ”În zilele de 4, 5 și 6 septembrie, unitățile Diviziei 1 munte, sub conducerea generalului Grigore Bălan, au atacat îndârjit rezistențele hitleriste din împrejurimile orașului Sfântu Gheorghe, iar în dimineața zilei de 7 septembrie, după o puternică pregătire de artilerie, vânătorii de munte, împreună cu ostașii Diviziei „Tudor Vladimirescu” a luat cu asalt acest oraș. În seara acestei zile vânătorii de munte au ajuns la marginea orașului, generalul Bălan conducând personal un detașament al diviziei sale, care a cucerit o zonă împădurită de la vest de oraș, după care a acționat direct spre Sfântu Gheorghe, pentru a-l elibera în ziua de 8 septembrie 1944. Ajuns lângă podul de la Arcuș, aflat la nord de Sfântu Gheorghe, generalul a fost surprins de bombardamenbtul artileriei inamice instalate în pădurea de la est de localitățile Zoltan și Bodoc. Sfidând schijele proiectilelor aducătoare de moarte, bravul general a continuat să conducă acțiunea acestui batalion, până când un proiectil a explodat la numai câțiva metri rănindu-l grav. Evacuat de urgență la Brașov, iar de acolo la Spitalul militar din Sinaia, s-a stins din viață în ziua de 13 septembrie 1944, la vârsta de 48 de ani. Pentru fapta sa de arme, generalul Grigore Bălan a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a cu spade, iar ceremonia înmormântării de la Cimitirul Ghencea, s-a transformat într-o manifestație omagială a populației din capitală, corpul neînsuflețit al eroului fiind purtat spre locul de veci de cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”.” scrie colonelul Ioachim Grigorescu în Covasnamedia.ro.
