Despre Ioan Oltean atât inamicii cât și simpatizanții (câți i-o mai fi rămas) cad de acord doar într-o privință: că e cel mai abil politician bistrițean din ultimii 25 de ani. Pentru unii e un păcat greu, pentru ăialalți, o virtute. Recunosc și unii și alții că a izbutit să stea perioada cea mai îndelungată aproape de miezul incandescent al puterii din această țară și asta presupune niște calități. Că performanța asta deformează și sluțește, dar îți dă și duritate de oțel și agilitatea de a vedea mutările cu mult înaintea celorlalți.
Sigur că asta nu l-a scutit de gafe monumentale, de balet ridicol în spațiul public. Am văzut de 20 de ani încoace cum firea nestăpânită l-a împins din când în când către o ,,nefăcută,, Iar pe unele din gafele astea a reușit cumva să le convertească în avantajul lui și a partidului său, sau să le facă uitate. Pe altele, nu.
De data asta însă, la ultimele arii cu PNL-ul (partidul cu care nu cred că a reușit vreodată să se adecveze) a gafat ireparabil. A făcut exact ce n-ar fi trebuit să facă un om politic pur-sânge: a arătat tuturor chiar în pragul unor alegeri cruciale în care PNL fredonează frenetic și cam inutil aria anticorupției si puritanismului, că el este încă jupânul în Bistrița. Ținând discursul acela cu muștruluieli și lecții pentru activiști ca în vremurile lui bune, chiar în fața presei, invitată special la ședință. Oltean a arătat tuturor cine e șeful de fapt. A arătat nu că este președintele din umbră cum spunea fostul coleg de copreședinție pe care l-a mazilit, ci că e de-a dreptul președintele de facto. Că nici vorbă să se fi retras din presedinție și Parlament, ci că e decizionalul în partid și ca parlamentar poate sa se întoarcă în Casa Poporului prin cei doi moștenitori pe care i-a impus pe listele scurte.
Bun și ce e nou în asta? Devreme ce orice membru PNL de la mic la mare știa care cel mai cunoscut secret în partid? Si toropiți de sondaje, speriați de degringoladă aveau nevoie de discursul motivațional al generalului. Bine-bine, dar atunci de ce-ați mai chemat presa? Ca să arate că retragerea și lungul șir de succesori pe linie PDL care l-au nemulțumit și i-au căzut din grații, dar și faimoasa retragere în avocatură e o uriașă minciună? Când ai abonament la DNA de la Oradea până la București și nu de puțină vreme și pe la Curtea de Apel, pentru că un dosar a intrat în linia dreaptă a instanței nu poti să-ți permiti sub atenta oblăduire a europarlamentarului care i-a luat fie si partial locul lui Blaga la Bucuresti să te afișezi ca lider care dă sfaturi. Cand partidul tău cânta aria anticorupției și simte în ceafă aerul căderii.
Deci cui i-a folosit discursul lui Ioan Oltean ? Orgoliului său personal și atât. Dorinței superegoiste de a-și arăta că e iarași ce a fost, că nimic nu s-a schimbat, că PDL-ul lui, a cărui siglă o poartă încă la rever, a încremenit într-o buclă atemporală la Bistrita. Partidul în schimb și l-a rănit până-n prăsele. Pentru că a furnizat muniție nesperată celorlalți și inutile întrebări simpatizanților.
