Oamenii sunt imprevizibili, au dovedit-o cei aproape 59 de milioane de americani care au ales omul “imperfect”, dar care le-a propus în cuvinte simple și clare, întoarcere la principiile de bază ale visului american. Cele enunțate în primul discurs al președintelui ales Donald J Trump sunt un picuțel diferite de ce se aștepta lumea să audă de la “năstrușnicul” personaj. Nu a vorbit de ziduri, depărtări, pușcărie și groaznica moștenire. A vorbit, pe lângă normalele “politețuri”, despre reconstrucția orașelor, autostrăzi, poduri, spitale, școli și veterani, despre oameni uitați la marginea societății.
A spus câte ceva și pentru restul lumii, va pune interesul Americii pe primul plan, dar în același timp. va trata corect pe toată lumea, pe absolut toată lumea. Căutând lucruri care apropie și nu ostilitate.
Ieșiți rapid din limbajul de campanie, jurnaliștii de la CNN au spus un lucru, extrem de interesant, despre ”lipsa de experință” în serviciul public (modul politic corect de a-și aminti că nu a fost bugetar nici măcar un minut). Omul a condus o companie mare, cu mii de angajați și proiecte în toată lumea și nu a făcut asta singur, așa că știe să conducă oameni și să negocieze. Nu este o “paiață” trezită cu o pălărie prea mare. Așa că, hai să fim serioși, nu va fi America mai prost condusă decât România lui Dragnea, Gorghiu sau Tăriceanu, din contră. Să nu uităm că Hrușciov și-a scos pantoful și a bătut cu el în masă la ONU dar în același timp, este cel care a pus capăt stalinismului.
Iar soțul contracandidatei lui Trump, Bill Clinton a făcut un “picuțel de sex oral” chiar în biroul oval. Cu toate astea, America a dus-o bine pe vremea lui. Despre Churchill, care era beat mereu, lumea își amintește ca despre cel care a salvat Anglia în cel de-al II-lea Război Mondial. Un lucru este sigur, modelul de politician scorțos, artificial și corect politic, este pe cale de a dispărea din prima linie. Oamenii așteaptă acțiune nu promisiuni de viitor, vor să le fie bine acum, nu atunci când nu-l vom supăra pe vecinul lui purtător de burka, codițe, certificat de asistat social sau emigrant ilegal. Deși este o abordare cinică, ne-am cam săturat și noi ca destinul să ne fie decis de armatele de asistați social și pensionari încolonați la ordinele unor tipi scorțoși, aroganți și lipsiți de orice urmă de viziune. Parcă 26 de ani de “sacrificiu” ne-au fost de ajuns. By the way, dacă am fi fost acuzați de crimă, eram liberi de mult, așa ne învârtim în “cușca schimbării” ca niște hamsteri “supraponderali”.
Sfârşitul conversaţiei
