Dacă faceți parte, ca și mine din categoria celor care consideră că nu suntem buricul pământului și care consideră că cele ce ni se întâmplă nu se datorează reptilienilor, ocultei masonice, străinătății, multinaționalelor, lui Soroș, Rotschild, evreilor sau cine știe câtor alte forme oculte, vă puneți și voi întrebarea, normală de altfel, de ce sunt atât de mulți cei care cred în toate aceste bazaconii. Să fie educația precară, șocul noului, manipularile măiestrit meșteșugite, ura, patriotismul, îndoctrinarea și multe altele? Se pare că explicația este mult mai simplă, este definită de psihologi și tratabilă, dacă bolnavul “dorește” să se vindece. Această viziune, în care toţi complotează, îţi doresc răul, vor să te distrugă, se numeşte “delir de persecuţie”, este denumirea dată de către regretatul profesor Florin Tudose, fostul şef al secţiei de Psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucureşti. Dânsul spunea că “teoria conspirației” este un sport naţional la români. La capitolul ăsta putem organiza liniştiţi, în fiecare an, Cupa Mondială, Campionatul European şi pe cel Balcanic, fără teama de a le pierde.
Studiile arată că peste 30 la sută dintre români sunt gata, în orice moment, să creadă în orice fel de teorie a conspiraţiei. Ce mediu prielnic pentru cei fără scrupule, care, cu cinism folosesc această “boală” în favoarea intereselor lor obsucre. Întrebarea care se pune este de ce așa de mulți? Suntem un popor mai bolnav decât altele? Există factori care favorizează apariția acestei boli? Dar mai ales, cum scăpăm de ea? E triumful gândirii leneşe. E mai comod aşa. E ca şi cum ai crede că desfaci cu o cheie fixă orice şurub. Chiar dacă el e rotund, pătrat sau altfel. Numai cineva leneş şi prost apelează la aceeaşi explicaţie pentru orice situaţie în care e pus. Acest fenomen apare şi pentru că, în ţara asta, nimeni nu e învăţat să-şi asume răspunderea. Ne ascundem de răspundere. Alţii sunt, întotdeauna, de vină, niciodată noi. E vorba de idei de relaţie. Adică tot ceea ce se întâmplă are legătură cu tine. Te pui într-o poziţie geocentrică în raport cu restul lumii. Universul se învârte în jurul tău. Aşa se construieşte celebrul sindrom paranoic.
La întrebarea dacă pacientul se poate smulge singur din acest cerc vicios, marele psihiatru răspundea: “Nu există scăpare! Psihiatrii nu intervin niciodată decât la cererea pacientului. Iar aceşti pacienţi nu vor apela niciodată la medic. Vor prefera, întotdeauna, să creadă în teoria conspiraţiei. Sigur că, la orice analiză serioasă, această obsesie nu stă în picioare, dar ei nu-şi doresc să fie demontată. Pentru că aceste idei sunt prevalente. Adică apar mereu, domină şi modifică tot sistemul de gândire a subiectului respectiv.”
Trist dar adevărat, dar întrebarea rămâne: avem vre-o șansă să ne vindecăm sau măcar să ținem acest “flagel” sub control?
3 comentarii
Nu numai ca romanii sunt gata sa creada in orice teorie a conspiratiei ci, urmarind seara de seara posturile tv ajung sa se creada ca fiind parte in aceste teorii. Din pacate, fiecare televiziune de stiri are fanii ei, care sustin fanatic de-a dreptul teoriile care li se servesc seara de seara cu lingurita Publicul s-a radicalizat foarte tare, a trecut vremea cand, in urma unei discutii calme si obiective puteai schimba, sau ti se putea schimba convingerea sau punctul de vedere.Ala nu-i bun si atat. Alalalt e slab politic. Altul e agent infiltrat. Arguente si dovezi? Ioc! Dar de unde sti toate astea? – Pai asa s-a spus aseara la tv.
Preferam sa preluam teoriile altora, de multe ori gata dezbatute si sa ne insusim concluziile, de cele mai multe ori eronate.Ideile venite din partea societatii civile sunt combatute sau neluate in seama.Si da, cred ca din punctul acesta de vedere, societatea inca nu s-a maturizat.
Ce mai lipsa materie cenusie. Asta se intampla cand nu ai o cultura generala solida, cand nu ti-o fost draga cartea. Insa, pericolul urias prin care tehnica cu goagalu, tableta tv-ul (veceul) de stiri, facebookul iti da gata prelucrata stirea dupa interese, neuronul nu mai are ce prelucra ci le primeste gata fara nici un efort personal de analiza si interpretare.