Galerie de artă bistrițeană inaugurată printr-o expoziție semnată Horea Paștină. ”Concentric” pornește la drum cu 50 de lucrări care pătrund în intimitatea atelierului de creație a artistului

Artistul plastic  Horea Paștină inaugurează marți de la ora 18,00 GALERIA DE ARTĂ „CONCENTRIC“ un new entry pe piața galeriilor din Bistrița. Amplasată în Piața Centrală nr. 13 din Bistrița. față în față cu Biserica Evanghelică, Galeria de Artă „CONCENTRIC“ din Bistrița pornește la drum cu o expoziție de acuarelă și pictură a pictorului Horea Paștina intitulată EXERCIȚII.

Cele aproape cincizeci de lucrări ale artistului ridicate pe simezele Galeriei Concentric  „dezvăluie“ identitatea metaforică a atelierului de creație Horea Paștină. Adunate sub genericul „arta este bucuria inimii” de curatorul expoziției, criticul de artă Oliv Mircea lucrările alcătuiesc ” o colecție de imagini din intimitatea atelierului de creație. EXERCIȚIILE sunt un exemplu de inteligență plastică ale lui Horea Paștina indică locul geometric al unei interiorități în care frumusețea și lumina calmă își găsesc un limpede loc pe suprafața pictată”, creionează un material de presă universul

Universul artistic al lui Horea Paștină

HOREA PASTINA este un artist important al generației sale (generația 70). Ca ucenic apropiat al pictorului Alexandru Ciucurencu, Horea Paștina dezvăluie încă din primele lui expoziții adeziunea sa pentru valorile tradiționale ale picturii românești clasice (N. Grigorescu, I.Andreescu, Șt. Luchian) dar și ale picturii românești interbelice. ”Felul în care pictorul asumă creator modernitatea românească îl plasează în zona modernițății târzii ca pe un artist cu o formație profesională puternică, deschisă acumulărilor de orice fel. Critica de artă l-a asimilat la un moment dat neo-bizantinismului de expresie națională în aceeași categorie cu Horea Bernea, Paul Gherasim,Constantin Flondor, Mihai Sîrbulescu etc”, transmite materialul de presă care însoțește invitația.  De la jumătatea anilor 80, pictorul devine membru fondator al Grupului artistic „PROLOG“, împreună cu care participă la nenumărate stagii de lucru și cu care organizează timp de peste trei decenii expoziții de cel mai înalt nivel. De-a lungul anilor s-a bucurat de cea mai înaltă apreciere a lu Dumitru Stăniloaie, a cărui apropiat ucenic a fost, a lui Ioan Alexandru, ori a criticilor de artă Dan Hăulică, Andrei Pleșu, Theodor Enescu, Coriolan Babeți, Oliv Mircea, etc, etc.

Expozițiile sale personale cele mai recente: 2012 – Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, 2013 – Sala Dalles, 2014 – Muzeul de Artă din Cluj, 2015 –

expoziția de la Galeria „ARCADE 24“ de la Bistrița, tot în 2015 – Expozița de la Mănăstirea Putna, Expoziția de la Muzeul de Artă din Ploiești „Ion Ionescu Quintus” care are loc în 2016 s-au bucurat de un binemeritat succes de public și de comentarii ale criticii de artă dintre cele mai favorabile. Munca lui de cadru didactic al Universității Naționale de Artă din București ca și

Activitatea editorială „Ascult și Privesc” editura Reîntregirea și „Cartea Simțurilor” editura Humanitas – au fost bine întâmpinate de un public doritor să afle tainele lucrului de atelier și „bildungsroman”-ul împlinirii unei vocații de pictor. „Iconosfera ” picturii lui Horea Paștina este deja bine definită și ușor recognoscibilă pentru orice privitor avizat, dar și plină de formativitate pentru privitorul care are o altfel de experiență a modernității.

Iată o scurtă mărturisire de credință a pictorului:  ”Ascult și privesc. Tradiție și ucenicie.Ce se aude, ce se vede din locul în care mă aflu. Pictura. Lumină, culoare, aer, bogăție, frumusețe. Se înmulțește. Peste toate și prin toate. Auzul vederii… ”Argint e pe ape și aur în aer.”Mă gândesc că atunci când se vorbește despre ceva trebuie să vedem acel lucru despre care se vorbește, și nu doar pe cel care vorbește. Mă uit și la unul și la celălalt, ca să am stabilite

raporturile: numai în relație cu celălalt, cu ceilalți, aflu cu adevărat despre mine, despre tine. Urmăresc ca în ceea ce fac să se vadă lucrurile pe care le văd și cu care intru în relație. Nu numai cu un fir de iarbă, sau cu un arbore, ci cu iarba toată, cu toți arborii. Lucrarea pictorului nu este ținta, ci calea – un mijloc de a aduce laudă rânduielii vieții, vieții în rânduială. Este necesară o apropiere cuviincioasă, astfel încât tu și eu, necesari unul altuia, să ne păstrăm identitatea.  O apropiere îndepărtată și o depărtare apropiată. Este o apropiere care te ajută să te afli pe tine

întărindu-te. Fără a privi lucrurile în mod rece, neutru, indiferent, caut să le pun pe ele în valoare. Așa mi se pare firesc: să nu fac ceva în care să vorbesc despre mine. Important este cât ești de dăruit, cât poți să te concentrezi și cât poți să înțelegi din ceea ce vezi. Și să nu vrei să fii altfel sau altceva decât ești. Înainte studiam problemele de limbaj: linie, valoare, culoare. Am înțeles îns că nu este suficient și am căutat să mă folosesc de limbaj, astfel încât el să nu devină un scop în sine, ci să poarte un conținut, pe care însă nu l-am produs eu. Nu fac altceva decât să studiez, să învăț. Am îndoiala și nemulțumirea necesară pentru a nu sta pe loc și încrederea pentru a putea continua. Întotdeauna am cercetat ce au făcut înaintașii, m-au preocupat lucrurile care au o statornicie și în care, sufletește, mă regăsesc. De aceea încerc să folosesc experiența celor dinainte, fără a căuta neapărat ceva nou, ci adâncind în sens pozitiv, pe cât îmi este cu putință, ceea ce fac. Simt nevoia să merg pe terenul sigur al tradiției, să știu că în fiecare clipă calc pe ceva stabil. Aș vrea ca ceea ce fac să poată fi înțeles și de oameni cum erau părinții mei… Cei dinainte au făcut o fântână, cunoscând unde este apa. Dacă o părăsim ea este năpădită de buruiană și căutăm apa unde nu e. Trebuie să ne străduim să păstrăm această fântână, care conține apa adevărată, în stare să ne astâmpere setea, căci ea este viața noastră și sorbind din ea ne păstrăm și ne dezvoltăm pe noi înșine”.