Alegerile, la orice nivel, local sau central, sunt asemănătoare campaniilor publicitare pentru detergenți sau suplimente alimentare pentru slabit. Nu vă fie teamă, nu am luat-o razna și vă voi explica de ce.
În campania electorală, deși declară altceva, fiecare politician încearcă să promită ceea ce vor oamenii să audă. Autostrăzi, salarii, poduri, drumuri, lapte, miere, bunăstare, zile libere, pensii mari. Ca si la detergenți și suplimente, calitățile “împachetate” nu sunt chiar așa de “super-extra” atunci când ne întoarcem în realitate. Petele nu dispar de pe pantalonii stropiți cu maioneză, burta rămâne tot acolo, salariile nu cresc ca Făt Frumos din poveste iar drumurile rămân tot de pământ.
Campania este despre promisiuni, despre ce vor să audă oamenii, are ca scop alegerea candidatului sau cumpărarea produsului, atât și nimic mai mult. Vă pun o întrebare, veți cumpăra în continuare un detergent care spală bine, are un miros plăcut și un cost rezonabil, chiar dacă nu scoate chiar toate petele? Sunt convins că da și cu siguranță nu veți cumpăra din nou unul care scoate petele de grăsime, dar găurește materialul, miroase urât și costa cât o mașină. Sunt sigur că nici un producător nu vă va vinde așa ceva, chiar dacă scoate petele de grăsime ca în reclamă.
De ce atunci, pe banii noștri, suntem obligați să suferim datorită deciziilor politicienilor care încearcă să implementeze programele “bine împachetate” dar nerealizabile pe baza cărora au câștigat alegerile? Voi prezenta azi două cazuri, care deși s-ar părea că fac parte din filme diferite, sunt de fapt asemănătoare. Liviu Dragnea și Ovidiu Crețu. Liviu Dragnea cu al lui PSD a cîștigat alegerile cu un program “lapte și miere” pentru tot poporul. După părerea mea nu programul “genial” a fost motivul. Mai degrabă prostia adversarului, tăcerea PSD care nu a mai venit cu aroganțele sale (din cauza cărora au pierdut de atâtea ori) și bineînțeles, nu în ultimul rând lehamitea oamenilor, dar asta este o altă poveste.
Marele conducător, de pe poziția de cîștigător, a crezut că, prin vocea consilierilor israelieni, a vorbit însuși Dumnezeu , care i-a dictat programul de guvernare, care trebuie să fie pus în practică ca și Biblia, cuvânt cu cuvânt. Și așa a făcut, a luat materialul de marketing politic și l-a transformat în Biblia poporului PSD-ist de “multidezvoltare” a României. Dar a naibi de realitate, nu ascultă draga de ea, de Biblie, fie aceasta și una PSD, merge pe drumul ei, parcă în ciuda marilor făcători de bine. Ovidiu Crețu al nostru, nu este tare diferit, de șeful său suprem pe linie de partid. Cu peste nouă ani în urmă, pentru a-l face frecventabil în rândul tinerilor, consilierii săi au inventat un cuvânt magic, WONDERLAND, fără să-i spună inginerului din el ca acesta nu este un desen tehnic, cu cote precise și detalii de execuție ci doar un cuvânt meșteșugit care să-l diferențieze de Vasilică cel pupăcios și prietenos.
Nu i-a explicat nimeni că, oamenii circulă cu mașina pe drumuri, nu prin tranșee, că tinerii de atunci sunt acum părinți care au nevoie de creșe, grădinițe și școli pentru copiii lor, cu WC in interior și nu în curte, că s-au mutat la casă pentru a respira aer curat, a avea un petic de grădiniță, dar trăind la oraș au nevoie de drumuri, apă curentă și iluminat public. Așa că, de 8 luni România și de 9 ani Bistrița trăiesc sub blestemul programelor electorale. Asta datorită unor conducători care, nu pot discerne, între administrarea decentă, în interesul comun și programe de marketing politic, pe care nici măcar cei care i-au votat nu le-au crezut în totalitate. Așa că domnilor, chiar dacă ați promis în campanie lucruri fenomenale, lăsați-le pe mai târziu și ascultați ce zic cei care așteaptă de la voi adminstrarea eficientă a țării și orașului lor, după cum vor ei și nu după cum a decis echipa voastră de campanie cu luni sau ani în urmă. Nu vă va trage nimeni de mânecă la final dacă, nu veți fi realizat Wonderlande sau Fonduri suverane de investiții, dacă ați creat condiții ca viața lor să fie bună. Rupeți blestemul programelor electorale că dacă nu, o facem noi, poate chiar înainte de termen?
