Când crezi că băieții ăștia de la conducerea statului n-au cum să te mai surprindă, că le-ai văzut chiar pe toate, mai cade câte-o cortină. Și totuși atunci când auzi că un făcător de jocuri politice, unul care ține în șah toată suflarea de putere din țara asta și-a desăvârșit autoeducația politică urmărind serialul Suleyman Magnificul, ai dreptul sa te simți dintr-o dată fără aer.
Să nu mă înțeleagă aiurea iubitorii serialului turcesc cu pricina. Am amici care s-au mai uitat, cunoscuți de-ai mei care l-au urmărit cu sufletul la gură, m-am uitat și eu din curiozitatea de a vedea cel puțin care e cealaltă perspectivă a turcilor pentru ceea ce noi am fost obișnuiți să punem semnul minus. Am sperat să vad dincolo de costume, intrigă si ceva subtilități din lecțiile luptelor de putere, așa cum unele producții sud-coreene bunăoară mai au. Dar serialul nu are un asemenea pretenții iar publicul țintă e populația cu mult timp de cheltuit, în general publicul de telenovele, chiar dacă producția se pretindea serial istoric.
Când europarlamentarul Cătălin Ivan a aruncat pe piață bombița că Dragnea a fost atins și el de suleymaniadă într-atât încât a ajuns să suspende ședințele de partid pentru serial, mulți s-au gândit doar la pulsiuni despotice, vise cu ochii deschiși, ambiții ascunse pentru un statut deasupra celorlalți stârnite de producția cu pricina. Să-l vezi pe Dragnea tolănit într-un fotoliu, mâncând eventual fistic, cu ochii scânteind în timp ce devorează intriga și lupta de putere de prin serai sau extra, eventual câte o execuție soft de prin harem, în timp ce-și ține pe silențios telefonul înfierbântat de apelurile de la partid, poate fi un exercițiu de imaginație interesant.
Oricât pare de ireală ipostaza pentru un politician din vârful lanțului trofic, unul care n-are niciodată timp de aruncat, nu am niciun motiv să nu-l cred pe Cătălin Ivan, chiar dacă europarlamentarul, tras pe linie moartă speculează orice prilej să mai atragă atenția. Și asta pentru că în vremea când rula Magnificul am aflat și eu cu stupoare cum un personaj de prima linie de prin județ, adică linia guvernamentală, și șef de partid pe deasupra, fugea acasă să vadă în tihnă filmul. Și asta seară de seară, spre stupefacția colegilor. Și că nu e singurul. Deci e aproape boală politică în masă.
Și întorcându-ne la șeful PSD-ului poți să-și imaginezi orice: inclusiv că-și lua apropiații/tele, mulți dintre cei pe care i-a aruncat cu praștia prin ministere, la o vizionare de grup.
Și-apoi nimic nu te mai surprinde, nici măcar senzația aceea că ești cu guvernarea asta într-un avion și pe scaunele piloților stau sunt niște tipi/tipe care habar nu au la ce folosesc butoanele de pe pupitrul din fața lor.
Credit foto: www.ceva haios.ro
