Vernisajul unei expoziții cu nume parcă predestinat, ” Octava astrală a inimii” și o degustare a vinurilor de Jelna, sub atentul ghidaj al unui tânăr oneolog rafinat au completat miercuri seara aniversarea unui an a Galeriei Concentric Bistrița. ”Vă mulțumesc că ați fost în anul care s-a încheiat și sunteți și în anul care vine alături de Concentric” le-a spus amfitronul serii și proprietarul Galeriei, Marin Ecedi, numerosului public prezent.
” Sper ca întrecerea între rafinamentul gustului si frumusetea picturii de aici să intre într-o consonanță” și-a început prezentarea criticul de artă Oliv Mircea, curatorul expoziției, care a ținut să arate care e tâlcul ” octavei din numele expoziției Doinei Mihăilescu, artista din Timișoara, un consacrat pictor liturgic:” De ce o octavă? Doina Mihăilescu a aparut în urmă cu 2 ani la Palatul Mogoșoaia, cu o expoziție intitulată” Octava Celestă”. Aceasta expoziție reia tema octavei și apasă pe această idee, octava astrala. Ideea pictoriței pornește din cea a celui mai mare muzician pe care România l-a dat în secolul XX, Sergiu Celibidache. Pentru cei care au cultura muzicală stiți că octava e acea ascensiune a sunetului pe care instrumentele în general le percep foarte greu. A cincea octavă în special se percepe foarte greu. Nu degeaba Sergiu Celibidache i-a zis” octava celestă”, Celibidache a făcut în așa fel încât un anumit ton al octavei celeste se obține la corn, altul la vioară, altul la pian și asa mai departe. Pentru ca acestea când se întâlnesc formează octava celestă.. Acel nevăzut din ceruri aude muzica. ..Deci ce caută artista noastră? Caută în Cântarea cântărilor o serie de cinci poeme pe care le-a reținut, caută acel sunet extraordinar, care de data asta e compus liric prin culori, pe care încearcă să le redea privirii. Până și în degustarea de vinuri de aici e ceva din lookul acela. Când ne gândim la opera pe care o propune Doina Mihăilescu realizăm că a promovat în ultimele două decenii un mod de a fi al experienței estetice în consonanță cu gândul teologic” explică criticul Oliv Mircea.
”Ce a obținut? A obținut suveranitatea eu-lui artistic care știe să exprime gândul teologic și rafinamentul gândului teologic. Tema sfinților deșertului, desertul în general ciclul lui Iov, apoi au venit cicluri grele cu încărcătură teologică extraordinară pe care le-a interiorizat și din interiorul profund al sufletului a încercat să interiorizeze ceva care să fie doar al sufletului ei artistic. Ce trebuie să observați în creația artistei? Că există cel puțin cinci locuri pe care operele ei le ia în calcul în același timp: există un locus psihologic: ea desenează aceste lucruri, gestul ei e la fel de expresiv și cu ochii închiși și cu ochii deschiși: deci a interiorizat atât de mult lucrarea, încât i-a devenit fire, mișcare. spun asta pentru ca unul dintre ciclurile ei sunt desenele cu ochii închiși. Apoi e un locus teologic. E zona din cercetarea teologică misionară care i se potrivește. ..și apoi au venit după acest locus teologic, a venit locusul estetic. Cand vorbim despre el, trebuie să ne gândim că ceea ce face doamna Mihăilescu este o atitudine neobizantină, iar Bizanțul a adus desenul care provine din arta greacă, această silueta feminină e cu ceea ce a venit mai târziu. in ceea ce o priveste pe artista , ea stie ca stie arta si cultura bizantină 
si dă o expresie pe care arta contemporană o simte și o duce mai departe” traduce criticul Oliv Mircea din lirismul artistei.
Scurt portret al artistei
