Capitalismul are reguli dure, care nu țin cont de culoarea politică. Dar sunt accelerate de spusele politicienilor. În special de declarațiile pe teme economice ale aleșilor din zona puterii.
Ministrul Finanțelor a prezentat, în conferință de presă, viitoarele măsuri fiscale, inclusiv așa-zisa ”taxă pe lăcomie bancară”. Aproape simultan, Guvernul a anunțat plafonarea prețurilor de vânzare ale producătorilor de gaze naturale, mai exact tariful maximal de tranzacționare pe bursă a acestora, către traderii din domeniu, precum și schimbarea modului de impozitare a societăților din domeniul energetic și al băncilor. Ca o paranteză, mă întreb ce se va întâmpla atunci când Romgaz și Petrom vor limita sau reduce producția internă de gaze naturale. Limităm și prețurile de import? Cum?
În consecință, Bursa de Valori București a înregistrat scăderi dramatice ale acțiunilor principalelor companii bancare și energetice din România, inclusiv cele cu capital autohton. Practic, tot ce s-a acumulat, de-a lungul anului 2018, s-a pierdut într-o singura zi. Pe tema unor declarații care pot fi ușor catalogate ca iresponsabile din punct de vedere economic! Și care ar constitui subiect de anchetă parlamentară în state cu o însemnată tradiție a burselor de valori.
Politicienii din coaliția de guvernare nu au nici măcar scuza unor fluctuații regionale, deoarece bursele țărilor vecine au o evoluție statică, normală, cu diferențe zilnice subunitare.
Investitorii (acționarii) privați sunt bulversați, speriați de posibilitatea scăderii profiturilor “peste noapte”, strict datorită intervenției statului în economie, și, în mod natural, își retrag banii investiți în aceste companii.
In plus, experții în energie anunță stoparea investițiilor în platformele de extracție din Marea Neagră. In acest caz, deja celebrele legi ale redevențelor vor deveni aproape inutile ca efect economic benefic pentru economia autohtonă. Toată această avalanșă de anunțuri guvernamentale devine un exemplu de manual economic despre cum taxarea excesivă și comunicarea neprofesionistă duc la anularea de facto a altor efecte fiscale.
La final, rămâne întrebarea: cine va plăti aceste pagube și efectele lor pe termen mediu și lung asupra economiei românești și a buzunarelor cetățenilor de rând?