La 30 de ani de la împușcarea sa, Ioan Sabău, eroul martir din Brăteni n-a mai avut parte de onoruri militare, așa cum se obișnuiseră localnicii. La monumentul ridicat la Brăteni, la câțiva metri de mormântul studentului ucis în Piața Libertății din Cluj au depus o coroană de flori și s-au recules în 21 decembrie 2019 doar câteva oficialități și o mână de săteni, cei mai mulți rude cu eroul.
”Anii trecuți venea armata, se dădea onorul, veneau cei de la jandarmerie, acum că sunt 30 de ani, n-au mai venit” a șoptit un localnic înaintea slujbei de pomenire ținute de preotul din sat sub o copertină, odată neîncăpătoare.
La Brăteni a ajuns în schimb noul prefect Stelian Dolha, vicele de la județ, Vasile Puica, George Avram în calitate de președinte al Asociației 22 Decembrie Bistrița și, evident primarul comunei, Ioan Mate. Dintre directorii de deconcentrate la monumentul de la Brăteni a fost prezent anul acesta doar directorul de la Apele Române, Ștefan Rus. Printre cei câțiva săteni se afla și vârstnica mamă a lui Ioan Sabau, două surori, fratele care l-a căutat acum 30 de ani prin spitalele din Cluj, cumnata și nepoții. ” Din sat nu prea mai vin oamenii că acum sunt bătrâni și am rămas foarte puțin prin Brăteni” ne spune una din surorile lui Ioan Sabău între slujba de pomenire și depunerile de coroane.
Se întreținea singur în facultate, la Cluj
Ioan Sabău era singurul dintre cei 5 frați care s-a dus să facă facultatea. Era student la seral la Cluj la Științe Economice când s-a întâmplat nenorocirea. Familia copleșită de treburile zilnice abia a aflat câte ceva de Revoluție, fraților nici nu le-a trecut prin cap că s-ar putea întâmpla ceva cu Ionică. Întâi i-a sunat un coleg de facultate care le-a spus că e bai cu Ionică. Au crezut că e doar rănit pentru că a fost dus la Spitalul de Neurochirurgie. Fratele mai mare s-a urcat pe tren și l-a căutat prin spitalele Clujului. L-a găsit la morga de la Neurochirurgie: murise împușcat în cap și avea încă sângele închegat în zona gurii și a urechii. ” Un sofer care a lucrat cu el, ne-a spus că a fost împușcat. Cu studenții a fost dus” povestește fratele.
Copilă, ai auzit că e Revoluție la Cluj? Dacă pățește Ionică ceva?
Sora mai mare își amintește cum, tatăl lor, care între timp s-a prăpădit, i-a spus acum 30 de ani, așa ca o premoniție: ” tu copilă ai auzit că-i Revoluție? Dacă pățește Ionică ceva?. Ce să pățească tată, nu pățește nimic” își amintește sora conversația: ”Că noi nu știam de Revoluție. Noi lucram de nu ne vedeam capul sa fim liberi de Crăciun ” mai spune sora.
Nu stiu cine a tras in fratele lor. ”Armata și poliția, că ei avea arme. Ce, aveam noi arme?” spune cu revoltă o altă sora, mai mică cu doi ani decât Ioan Sabău.
Ionica avea 31 de ani când a murit. Voia să se întoarcă la Bistrița să fie economist-contabil. Era sătul până în gât de fabrici, mai ales că muncea pe rupte în Cluj să se întrețină la facultate. : ” Acum ar fi împlinit 61 de ani. Ar fi avut o viață plină, cu familie și copii. I-au răpit asta atunci când l-au ucis..Și n-a plătit nimeni. Era un copil bun, ne făcea tuturor daruri când venea acasa. Era muncitor și-i plăcea cartea” a spus cu lacrimi în ochi cea mai volubilă dintre surorile familiei Sabău.
Ioan Sabău a murit în 21 Decembrie în Piața Libertății din Cluj, sub ploaia de gloanțe trase de Armată. Au fost cu totul 41 de victime ucise de gloanțe în Cluj înainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu.
” Avem responsabilitatea să nu lăsăm flacără aprinsă de acești eroi să se stingă”
Prefectul Stelian Dolha a scris pe facebook un mesaj emoționant despre eroul din Brăteni: ”L-am comemorat astăzi la Brăteni pe Ioan Sabău eroul martir de la a cărui dispariție s-au împlinit 30 de ani. Abia își sărbătorise aniversarea atunci când a fost împușcat în 21 decembrie 1989 în fața Anticariatului din Cluj, în actuala Piață a Libertății. Ieșise in strada alături de alți tineri ca el, studenți si muncitori pentru libertate, demnitate, pentru eliberare. Glonțul tras din ordinul unor criminali i-a curmat un destin care nici nu a apucat sa se împlinească. Jertfa lui, jertfa celorlalți oameni minunați care au pus libertatea mai presus de viață, nu poate fi uitată.
Mama și rudele lui Ioan Sabău își amintesc de parcă ar fi fost ieri cum au fost anunțați de consăteni că le-a murit feciorul și fratele la Revoluție .. Cu Ioan a murit o parte din ei și doar gândul că a plătit cu viața pentru ca țării ăsteia să-i fie mai bine le mai alină suferința.
Avem responsabilitatea ca flacăra pe care au aprins-o ei, acești martiri ai libertății, să n-o lăsăm să se stingă. Avem datoria ca țara pentru care si-au dat viața sa fie așa cum și-au dorit-o: cu oameni liberi, cu valorile așezate la locul lor, cu instituții care să-i slujească pe cetățeni și nu invers. Lecția lor nu trebuie sa o uitam in veci. Pentru că poporul care uită lecțiile istoriei e condamnat să le repete”
