Prelungirea mandatelor aleșilor locali nu e constituțională pentru că s-a făcut prin OUG, așa cum nu e constituțională nici legea votată ulterior în Parlament care a decis în plus față de ordonanță că data alegerilor o stabilește Legislativul, și nu Guvernul, a decis astăzi Curtea Constituțională.
Practic pentru ca mandatele primarilor, președinților de CJ și consilierilor locali si județeni, care sunt pe punctul să expire, să fie legală e nevoie de o lege adoptată în Parlament, probabil în regim de urgență:
”Parlamentul este cel care va reglementa, prin legea de prelungire a mandatelor autorităților administrației publice locale, dacă stabilirea datei alegerilor se realizează prin lege organică sau prin hotărâre de Guvern”, se arată într-un comunicat al Curții Constituționale, care lasă astfel la latitudinea Parlamentului dacă data alegerilor va fi stabilită de el sau de Guvern. În plus CCR vorbește despre paralelism legislativ, pentru că există două acte normative care reglementează prelungirea mandatelor sunt în vigoare. CCR reprosează Parlamentului că nu a abrogat, atunci când a adoptat legea de prelungire pe baza ordonanței, ordonanța în sine.
Ce spune CCR:
”Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind prelungirea mandatelor autorităților administrației publice locale, obiecție formulată de un număr de 71 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii privind prelungirea mandatelor autorităților administrației publice locale sunt neconstituţionale.
În esenţă, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii privind prelungirea mandatelor autorităților administrației publice locale consacră un paralelism legislativ nepermis, având în vedere că, la data adoptării sale, era în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2020 privind prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale cuprinse în perioada 2016-2020, unele măsuri pentru organizarea alegerilor locale din anul 2020, precum şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ.
Parlamentul avea obligaţia constituţională ca la adoptarea legii să elimine ordonanţa de urgenţă antereferită din fondul activ al legislaţiei. Întrucât nu a realizat acest lucru, s-a ajuns la situaţia existenţei concomitente a două acte normative care au acelaşi domeniu de reglementare, ceea ce este contrar art.1 alin.(5) din Constituţie.
Obiecțiile de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență aGuvernului nr.44/2020 privind prelungirea mandatelor autorităților administrației publice locale cuprinse în perioada 2016-2020, unele măsuri pentru organizarea alegerilor locale din anul 2020, precum și modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, obiecții formulate de un număr de 73 de deputați și de Guvernul României.
În cadrul dezbaterilor, Curtea Constituțională, văzând obiectul cauzelor, a dispus conexarea acestora. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2020, cât şi legea de aprobare a acesteia sunt neconstituţionale, fiind contrare art.1 alin.(4) şi (5), art.61 alin.(1) şi art.115 alin.(6) din Constituţie, după caz. Curtea a reţinut că prelungirea mandatelor autorităților administrației publice locale a fost realizată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2020, care a fost aprobată, cu modificări şi completări, de Parlament, prin lege.
Or, prelungirea mandatelor autorităților administrației publice locale se realizează numai prin lege organică, adoptată de Parlament, şi nu prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.
În aceste condiţii, Parlamentului îi revenea obligaţia constituţională de a respinge ordonanţa de urgenţă astfel adoptată, şi nu de a o aproba.
Totodată, Parlamentul este cel care va reglementa, prin legea de prelungire a mandatelor autorităților administrației publice locale, dacă stabilirea datei alegerilor se realizează prin lege organică sau prin hotărâre de Guvern.
