Ai o știre? Sună-ne pe TELEFON 0787-894941 sau trimite-ne un mesaj pe WhatsApp!

Preotul Nicolae Feier a fost votat joi cetățean de onoare al Bistriței după contestații fără precedent la o asemenea procedură.

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Preotul ortodox Nicolae Feier a fost votat astăzi de Consiliu Local Bistrița cetățean de onoare al orașului, însă desemnarea a fost precedată de o luare de o poziție fără precedent  împotriva unora din scrierile acestuia despre care se spune că mistifică istoria locală a orașului, substituind izvoarele istorice  cu improvizații pseudomitice.

O petiție online, inițiată de un un fost consilier local, Alexandru Toniuc,  împotriva acordării acestui titlu autorului unor scrieri descrise ca având ipoteze delirante despre istoria Bistriței  a strâns 200 de semnături în 3 zile,  unele aparținând chiar unor cercetători istorici din județ. De altfel Toniuc a cerut și a obținut din partea consilierilor permisiunea de a vorbi înaintea votului în sedința de astăzi a Consiliului Local. Argumentele sale au convins doar un consilier să voteze împotrivă și alți doi să se abțină, propunerea inițiată de primarul Ioan Turc de a-l face cetățean de onoare pe părintele Feier fiind asumată de mjoritatea Consiliului Local.

Toniuc și-a construit argumentația împotriva desemnării părintelui Feier drept cetățean de  onoare pe ideea că investindu-l cu acest titlu Consiliul Local Bistrița girează de fapt opiniile care falsifică istoria ținutului și chiar mai rău s-ar ajunge la  ”transformarea municipiului Bistrița dintr-un oraș de provincie în capitala de facto a protocronismului și tracomaniei și redobândirea astfel a statului de capitală a României pe care a avut-o Chiraleșul din comitatul Bess pe vremea principelui bizantin Osul ce Mare din dinastia Iulia Claudia.” Despre ipotezele pe care se bazează una din ultimele lucrări ale părintelui, prezentate public Toniuc spune: ”Cartea conține ipoteze delirante și ofense aduse istoriei popoarelor și confesiunilor, locuitorilor de ieri și de astăzi ai Bistriței.

„Prin relatări puternic misticizate ale trecutului cultural sau ale perioadelor politice mărețe din istorie sau ale vechilor conflicte neîncheiate cu pretinși dușmani” se încadrează perfect într-una din caracterizarile clasice ale ultranaționalismului. Aș spune că depășește chiar aceste limite prin faptul că relatările mitizante și misticizante nu se bazează în cazul acesta pe nimic. Acest fapt m-a determinat să inițiez o petiție intitulată Opriți mistificarea trecutului, petiție care a dunat în doar trei zile peste 200 de semnături și care poate fi consultată de dumneavoastră și de cetățenii Bistriței” le-a transmis Toniuc consilierilor. 

Toniuc a insistat pe ideea că petiția sa nu este împotriva unei persoane, ci a ideilor acestuia pe care le consideră deloc inofensive și reproșează că nu s-a cerut opinia istoricilor.: Este deconcertant faptul că, având în vedere pretențiile de revelații istorice ale scrierilor lui Nicolae Feier nu a fost cerută opinia unui singur istoric. Acordarea titlurilor de cetățean de onoare a devenit o chestiune decisă într-un cerc restrâns de „intelectuali” puternic stipendiați din bugetul public. Acest lucru este în opina mea o eroare. Bistrița nu se rezumă la cercul pe care ni-l propuneți ca unică referința…Eu am spus ceea ce am avut de spus în numele meu și al semnatarilor petiției Opriți mistificarea trecutului, pentru a putea să stam fără să ne fie rușine în fața copiilor noștri și în fața bistrițenilor, care se vor întreba, cu siguranța cum a fost posibilă deriva aceasta ultranaționalistă și ascensiunea subculturii de grotă, la începutul mileniului trei, în Transilvania, în Europa” a spus Alexandru Toniuc.

Nicolae Feier: ”Eu nu am atacat pe nimeni, deoarece fiecare are dreptul la opinie”.

Înainte de vot, după ce Toniuc si-a expus argumentele primarul Ioan Turc, inițiatorul propunerii a spus că nu dorește să comenteze spusele acestuia, comentând doar ”Doar în România a fi naționalist e un păcat”. Contactat de G 4 Media, care a  publicat pe larg petiția bistrițenilor Nicolae Feier a spus: ” Nu eu am făcut propunerea aceasta.  Sunt oameni care se manifestă pe internet, vreo 6000 de persoane scriu că sunt încântați, alții sunt nemulțumitiți. Discută pe facebook. Petiția respectivă, nu știu, e treaba fiecăruia. Eu mi-am bazat opera pe documente. Îl avem și pe Herodot, să nu uităm. Baiul mare știti care e? Bessi la granița dintre mileniul I și II au fost transformați de istoriografie în pecenego-cumani. Toți istoricii noștri au căzut în capcana asta. Suntem poopor vechi, dar istoriografia e nouă. … Eu nu am atacat pe nimeni, deoarece fiecare are dreptul la opinie. Dacă eu îmi exprim opinia, de ce vine cineva să-mi spună să tac?” . 

 

Share.

About Author

2 comentarii

  1. Motto:
    “Școala va fi bună, când popa va fi bun, darea mică, subprefecții oameni care să știe administrație, finanțe și economie politică, învățătorii pedagogi – pe când adică va fi școala școală, statul stat și omul om, precum e în toată lumea, iar nu ca la noi- adică ca la nimeni- unde găsești în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în vecinică dușmănie cu gramatica, necum cu alte cunoștințe sau cu dreapta judecată”.
    (Mihai Eminescu)
    Datul cu părerea la români a devenit un sport naţional, atingând apogeul încă de pe vremea lui Moromete. Tot mai mulţi dintre cei care nu au nicio legatură sau specializare în problema respectivă, ţin să-şi exprime opinia, chiar dacă nu au una foarte clară şi asta nu numai în fotbal sau agricultura, unde tot românul se pricepe, dar chiar în domenii de strictă specialitate. Cei mai multi se simt chiar obligati sa-si exprime opinia chiar daca nimeni nu le-a cerut-o.
    In anul 2016 Academicianul Ioan Aurel Pop, pe atunci rectorul Universității „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca, a rostit un discurs la deschiderea Congresului Național al Istoricilor Români, in care spunea următoarele: „Cei care sunt datori să facă cercetarea trecutului sunt istoricii, singurii care au capacitatea să ajungă la izvoare, să extragă din ele adevărul (parțial) și să-l explice publicului. Amatorii de istorie – ingineri, medici, artiști etc. – să fie liberi să se pronunțe despre trecut, să scrie despre trecut, dar să-și recunoască amatorismul, să precizeze caracterul de eseu, de povestire, de impresie al produselor lor. Nici eu, ca istoric, dacă scriu despre medicină sau despre chimie, nu mă pot da drept medic ori chimist! Credibilitatea unui domeniu o asigură exclusiv specialiștii, cei care au fost pregătiți anume să studieze acel domeniu. Și nici dintre specialiști, un contemporaneist nu e bine să se pronunțe științific despre antichitate sau epoca medievală, după cum un medic orelist nu poate lucra la ortopedie, nici un anestezist nu va fi lăsat să opereze.”
    In cazul preotului Nicolae Feier acesta a devenit cetățean de onoare al Bistriței, pentru „meritul” de a fi cel mai mare preot între istorici si cel mai mare istoric între preoti. In anul 2015 preotul Feier a dat dovadă de amatorism in domeniul istoriei susţinând că biserica de la Coroana cea mai veche din Bistriţa, cunoscută în Evul Mediu drept Mănăstirea Minorită a aparţinut dintotdeauna călugărilor ortodocşi: „A fost găsit un document care mi-a demolat toată ştiinţa despe acest subiect… Această biserică, printr-un ordin, o lege a episcopului Transilvaniei Andei Szekey abia în 1336 a fost luată de la grecii schismatici, adică, mai pe româneşte de la românii ortodocşi şi a fost dată ordinului fraţilor minoriţi ai ordinului Sfântului Francisc de Assisi… Dacă veţi să vă documentaţi asupra acestui fapt, intraţi pe Google, la Misterele Bistriţei, şi citiţi acolo că doamna Milea publică pentru prima dată documentul acesta în care se arată că biserica este luată de la românii ortodocşi şi dată fraţilor minoriţi…” (Vezi: http://arhiva.bistriteanu.ro/2018/misterele-bistritei-cea-mai-veche-biserica-din-oras-a-fost-ortodoxa-dintotdeauna-video-1433660916876.html)
    Probabil acesta a fost argumentul care a stat la baza falsificării adevărului istoric degat de locasul de cult din Piata Unirii. De exemplu, pe unul din stalpii de la intrarea in biserica din Piata Unirii, sta scris: BISERICA ORTODOXA „COROANA” sec. al XIII-lea (1270-1280) CEL MAI VECHI MONUMENT AL BISTRITEI, ca si cum de la inceput biserica respectiva ar fi fost ortodoxa. Nimic mai fals, pentru că dupăcum se stie in anul 1893, Biserica de la Coroana (fosta a minoritilor) impreuna cu ansamblul manastiresc nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărate de Biserica Greco-catolică, cu suma de 35.000 de florini având in vedere ca la acea vreme românii nu aveau voie sa isi construiască biserică in interiorul orasului. Biserica Greco-Catolica a avut un rol esential in emanciparea si realizarea unitatii nationale a romanilor. Insusi marele istoric Nicolae Iorga a spus că toată diplomaţia României de 100 de ani nu a făcut atâta pentru a fi europeni, cât a făcut Biserica Greco-Catolică. Asadar, Biserica de la Coroana a jucat un rol esential in devenirea romaneasca a Bistritei, fiind martora activa la evenimente importante de traire si simtire ramaneasca, culminand cu Marea Unire de la 1918. De aici a plecat spre Alba Iulia delegatia romaneasca participanta la Marea Adunare Nationala convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, dupa ce “Credentialele” fusesera sfintite in Biserica Romana Unita din Bistrita. De altfel numele de Piata Unirii se trage de la Marea Unire din 1918 si nu are nimic in comun cu Mica Unire, asa cum probabil a crezut un primar incult care a mutat aici bustul lui Cuza de la IJP, creind o confuzie publică legată de numele pietei. Chiar dacă a trecut si centenarul Marii Uniri , bustul lui Cuza tronează si acum în Piața Unirii din Bistrita cu toate că a fost organizat un concurs de soluții pentru realizarea unui grup statuar reprezentativ pentru marele act istoric din 1 Decembrie 1918.

Lasă un comentariu