Ai o știre? Sună-ne pe TELEFON 0787-894941 sau trimite-ne un mesaj pe WhatsApp!

De ziua imnului bistrițenii au cântat ”Deșteaptă-te Române” alături de Furdui Iancu

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

 Ziua Imnului Național a fost marcată astăzi în Bistrița, municipiul care și-a pus pe frontispiciu cu ceva ani în urmă titlul de oraș al imnului național, pe cântecele patriotice a lui Nicolae Furdui Iancu.

Cunoscutul interpret de muzică populară a ținut un recital de cântece patriotice  în această dimineață la statuia autorului versurilor imnului național, poetul Andrei Mureșanu, acolo unde an de an autoritățile marchează și ziua Imnului și ziua Drapelului și alte sărbători cu rezonanță națională. Până să intoneze Deșteaptă-te Române, alături de publicul adunat în Piața Centrală și oficialități, cunoscutul interpret de muzică populară, le-a cântat: ”Nu uita că ești român” și Noi suntem români” .

În preambulul recitalului lui Furdui Iancu au fost invitate sa cânte două grupuri de copii aflați pentru mai multe zile în Tabara de la SângeorzBai: un grup de copii din Ucraina, vorbitori de limba română  condus de Victoria Costinean si grupul de copii români din Grecia.

Primarul Bistriței Ioan Turc este cel care a ținut discursul evenimentului: ” sărbătorirea Imnului național la Bistrița are o semnificație deosebită pentru ca poetul Andrei Mureșanu, autorul versurilor, Imnului  s-a născut la Bistrița.” le-a reamintit primarul celor prezenți.  ”Deșteaptă-te române” a fost de la început un strigăt. De atunci Deșteaptă-te Romane a fost cântat de cate ori românii au fost nevoiți să pună mana pe arme sau sa ia atitudine… E un cântec iubit de românii din țara și de românii mult prea mulți din larga Diaspora Româneasca. La mulți ani, români, oriunde v-ați afla” le-a mai spus primarul în discursul de Ziua Imnului Național.

Manifestarea s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare.

FOTO: Bianca D.

Share.

2 comentarii

  1. Motto:
    „ Înaintea ochilor mei stă ziua-noaptea PLEBEA, poporul cel de rând , de a cărui înaintare in cultură , bunăstare și înflorire materială și spirituală, m-aș bucura din adâncul sufletului și încă în aceeași măsură , în care mă întristez astăzi , văzându-l zăcând în noptaticul întunerec al minții, lipsit de tot feliul de cunoștință , atât în privire sufletească , cât si trupească , prin urmare, expus la râpa pierirei, ce în scurt timp poate să urmeze, el este – după puțin însemnătoarea mea părere – acea parte constitutivă la trupul unei nații, de la a cărei cultură sau orbire , însuflețire sau amorțire, viață sau moarte, atârnă pentru totdeauna apunerea sau rădicarea, înflorirea sau cotropirea întregii nații.”
    (ANDREI MURESANU- Gazeta de Transilvania, VIII, 1845)
    Andrei Mureșanu a lucrat ca profesor la Brașov și a început să publice poezii și articole în ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, o revistă românească cu caracter cultural, supliment al ziarului “Gazeta de Transilvania”. Poemul său intitulat “Un răsunet”, a fost scris la Brașov si versurile au fost puse pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), devenind marșul revoluționarilor români din 1848 din Transilvania, fiind numit de Nicolae Bălcesu ”Marseilleza românilor”. Denumit ulterior ”Deșteaptă-te, române !”, poemul – alcătuit din 11 strofe – a devenit, din 1990, imnul de Stat al României, iar la ocaziile festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
    Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi sărbătorită în fiecare an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, ”Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

    Un răsunet / Deşteaptă-te, române!
    de Andrei Mureșanu
    1.
    Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
    În care te-adânciră barbarii de tirani!
    Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
    La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
    2.
    Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
    Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
    Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
    Triumfători în lupte, un nume de Traian!

    Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
    Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
    Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
    Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
    4.
    Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
    Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
    Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
    ”Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

    Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
    Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
    Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
    Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

    O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
    Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
    Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
    În astfel de pericul s-ar face vânzători!

    De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
    Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
    Când patria sau mama, cu inima duioasă,
    Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

    Ne-ajunse iataganul barbarei semilune,
    A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
    Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
    Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

    Ne-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
    Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
    Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
    Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

    Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
    Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
    Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
    Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!
    11.
    Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină,
    Deviza-i libertate şi scopul ei prea-sfânt.
    Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
    Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

    (21 iunie, 1848 – În “Foaie pentru minte, Inimă și literatură”)

  2. Motto:
    „ Înaintea ochilor mei stă ziua-noaptea PLEBEA, poporul cel de rând , de a cărui înaintare in cultură , bunăstare și înflorire materială și spirituală, m-aș bucura din adâncul sufletului și încă în aceeași măsură , în care mă întristez astăzi , văzându-l zăcând în noptaticul întunerec al minții, lipsit de tot feliul de cunoștință , atât în privire sufletească , cât si trupească , prin urmare, expus la râpa pierirei, ce în scurt timp poate să urmeze, el este – după puțin însemnătoarea mea părere – acea parte constitutivă la trupul unei nații, de la a cărei cultură sau orbire , însuflețire sau amorțire, viață sau moarte, atârnă pentru totdeauna apunerea sau rădicarea, înflorirea sau cotropirea întregii nații.”
    (ANDREI MURESANU- Gazeta de Transilvania, VIII, 1845)
    Andrei Mureșanu a lucrat ca profesor la Brașov și a început să publice poezii și articole în ”Foaie pentru minte, inimă și literatură”, o revistă românească cu caracter cultural, supliment al ziarului “Gazeta de Transilvania”. Poemul său intitulat “Un răsunet”, a fost scris la Brașov si versurile au fost puse pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), devenind marșul revoluționarilor români din 1848 din Transilvania, fiind numit de Nicolae Bălcesu ”Marseilleza românilor”. Denumit ulterior ”Deșteaptă-te, române !”, poemul – alcătuit din 11 strofe – a devenit, din 1990, imnul de Stat al României, iar la ocaziile festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
    Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi sărbătorită în fiecare an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, ”Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

    Un răsunet / Deşteaptă-te, române!
    de Andrei Mureșanu
    1.
    Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
    În care te-adânciră barbarii de tirani!
    Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
    La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
    2.
    Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
    Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
    Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
    Triumfători în lupte, un nume de Traian!

    Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
    Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
    Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
    Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
    4.
    Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
    Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
    Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
    ”Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

    Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
    Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
    Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
    Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

    O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
    Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
    Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
    În astfel de pericul s-ar face vânzători!

    De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
    Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
    Când patria sau mama, cu inima duioasă,
    Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

    Ne-ajunse iataganul barbarei semilune,
    A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
    Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
    Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

    Ne-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
    Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
    Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
    Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

    Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
    Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
    Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
    Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!
    11.
    Preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină,
    Deviza-i libertate şi scopul ei prea-sfânt.
    Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
    Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

    (21 iunie, 1848 – În “Foaie pentru minte, Inimă și literatură”)

Răspunde lui Iuliu Renunță