Scriitorul Mircea Cartărescu, invitat joi seara la Ateneul de Bistrița, a vorbit despre Theodoros, ultimul său mare roman, lansat acum și la Bistrița, după lansarea din noiembrie anul trecut a volumului scos la Editura Humanitas. Din aceeași familie de romane fantastice ca si Levantul, Theodoros a avut nevoie de 30-40 de ani sa iasă la lumină, deși scrierea propriu-zisa a durat cap-coadă doi ani. Mircea Cărtărescu a povestit auditoriului din sala mare a Palatului Culturii cum a încolțit ideea romanului fantastic care-l are în centru pe fostul rob de pe o moșie valahă ajuns împărat al Etiopiei în secolul al XIX-lea și cum inspirația dintr-o scrisoare a lui Ion Ghica din corespondența cu Vasile Alecsandri a prins rod la decenii de la lectură.
Cărtărescu a vorbit si despre limbajul din Theodoros dar si despre cum s-a documentat pentru a scrie romanul, pornind de la o întrebare adresată de scriitorul Marin Malaicu Hondrari, unul dintre cei doi amfitrioni ai întâlnirii : ”Toata lumea crede că stau cu dictionarul în mână, nu am cautat cuvinte, nu am umblat în enciclopedii, pentru mine limbajul e un câmp semantic . Eu am predat 31 de ani la Universitatea din Bucuresti, si am predat toate epocile, și am citit cu mare pasiune cronicarii, pe Cantemir si intr-un fel tot ce mi-a placut am retinut. Pot sa va spun chiar acum 20 de cuvinte din Cantemir, el spunea glonț in loc de sfera: trăim pe un glont e o metafora. Folosesc nu numai arhaisme ci si foarte multe regionalisme. (…) Revenind la Theodoros, e o carte valahă, eu sunt din sud, fata de voi care sunteti din nobilul Nord, eu sunt din Valahia mea, spunea Budai Deleanu: avem si noi tara noastră (…) Totul e in mine, eu nu alerg după cuvinte, dupa documentare. Totusi in Theodoros e o exceptie, aici nu poti fara documentare. Aici sunt mai multe lumi care se intrepătrund, așa că am citit despre Etiopia.”
Scriitorul a mărturisit ca nu s-a documentat totuși exagerat, pentru că nu crede că substanța unui roman fantastic are nevoie de documentări minuțioase: ” nici nu e nevoie sa citesti foarte mult. M-am documentat si eu ce mâncau si cum vorbeau etiopienii in sec al XIX-lea, ce religii aveau(…)”.
Ispita din scrisoarea lui Ion Ghica despre robul valah ajuns împărat în Etiopia
Întrebat de scriitorul Marin Malaicu Hondrari de ce povestea lui Theodoros de care vorbeste de 30-40 de ani a prins substanță abia acum, Mircea Cărtărescu a mărturisit ca povestea fabuloasă, izvorâtă dintr-o scrisoare a lui Ion Ghica l-a obsedat mulți ani și că a înțeles că trebuia scrisă: ”Credeam că e cartea pe care n-o scriu niciodata, mă intrebam ce am eu cu povestea asta, eu trebuia să scriu cartea autorului si totusi nu-mi ieșea din minte. Ma intrebam in ce fel seamana Theodoros cu mine., așa ca oricat de tentat am fost de cartea asta, am preferat multă vreme să nu o scriu” .
Cărtărescu a povestit și la Bistrița despre scrisoarea fabuloasă a lui Ion Ghica, pe care îl caracterizează drept un ”marquesian (un fel de precursor al lui Gabriel García Márquez) avant la letre”. : ”aici in povestea lui Ghica am gasit un roman gata facut: ” Ghica ii povesteste lui Alecsandri cum in casa tatalui sau din Ghergani traia o sluga, de aceeasi vârsta cu Ghica, care de cand era copil mic avea un singur vis: să ajunga împarat, era obsedat de asta. In orice caz se jucau impreuna si cu alti copii de robi sau de slugi si Theodoros, era mereu împăratul în joaca lor ori ce se întâmpla, iar micul Ghica adesea juca adesea rolul robului certat sau chiar biciuit. Desigur micul rob a fost prins si certat de preot, de boier, dar el o ținea întruna pe a lui, că va fi împărat. Baiatul a disparut pe la 19 ani, era jumate grec, jumate român, si nimeni n-a mai striut nimic de el. Mama lui spune mai tarziu ca a primit o scrisoare de la el ca e marinar in arhipeleag. Dar ion ghica ajunge mai tarziu ambasador la Londra. Si acolo citeste la British Museum printre altele scrisorile imparatul Tefrodos al Abisiniei către regina Victoria și recunoaste acolo formulari (tipc )românești. Și își spune: nu se poate, dar daca micul Theodoros chiar si-a împlinit visul? ” a relatat Mircea Cărtărescu.
Istoric vorbind nu e nicio șansă, nu există nicio posibilitate istorică să se fi întâmplat așa ceva- spune în continuare scriitorul român- însă din punct de vedere romanesc ispita e uriașă, acolo în lumea romanescului imposibilul devine posibil. ”M-am apucat si eu când am avut putin timp liber, Si m-am asezat sa scriu si nu m-am mai oprit pana n-am scris cartea ” a mai spus Mircea Cărtarescu la Ateneul de Bistrița, o manifestare organizată de Primaria Bistrița și Centrul Cultural George Coșbuc.
Întregul dialog de la Ateneul de Bistrița, moderat de scriitorii Dan Coman și Marin Malaicu Hondrari îl puteți urmări pe pagina de fcebook a primarului Ioan Turc :
