PMP propune ajustarea găurii bugetare prin reducerea drastica a numarului de secretari de stat, în jur de 200 cu totul si a puzderiei de consilieri din jurul lor. Într-un comunicat de presa semnat de bistrițeanul Ionuț Simionca, numarul 2 din PMP acesta spuen ca rotativa guvernamentala ar fi cel mai bun moment pentru aceasta ajustare colectivă.
Simionca ar propune un Executiv cu 15 ministere, fiecare minister cu secretarul lui de stat, cu două excepții Ministerul fondurilor europene si cel al Dezvoltarii, unde s-ar impune câte doi, asta ” Având în vedere gaura bugetară de 13 miliarde de lei între veniturile estimate în bugetul pe 2023 şi execuţia bugetară pe primul trimestru al acestui an, (..) care impune măsuri de reducere a cheltuielilor cu aparatul administrativ al statului.
Secretarul general de la PMP vorbește despre obezitate administrativă care genereaza atât costuri exagerate cât și ineficiență: ”Dorinţa de a construi câte un culcuş călduţ oricărei pile de partid ne-a adus în punctul în care avem aproape 200 de secretari de stat sau funcţii asimilate poziţiei de secretar de stat. Nicăieri pe planetă nu există o asemenea inflaţie de posturi de decizie la nivel înalt. Reducerea acestui aparat guvernamental este şi o chestiune de putere a exemplului. Este absurd să ceri instituţiilor din subordine cât timp tu nu eşti dispus să faci acelaşi lucru”, a mai argumentat Simionca.
“Problema nu este numai salariul de aproape 20.000 de lei pe care cetăţenii îl plătesc acestor secretari de stat, ci faptul că fiecare îşi construieşte aproape o curte regală în jurul său. Un secretar de stat are dreptul la maşină cu şofer, locuinţă de la RAAPPS, are sume forfetare şi de protocol la dispoziţie şi poate angaja până la cinci consilieri fiecare. Ajungem ca un secretar de stat să ne coste şi 50.000 de euro pe lună. ”, a mai spus secretarul general de la PMP.
Un comentariu
Motto:
“De-a pururi, România la răscruce,
Nimic pe-aicea nu se mai produce
Si facem linistiti ce ni se cere,
Cu oameni mai putini ca ministere.”
(Adrian Păunescu- Ţara lui Impozit Vodă)
România are nevoie de o reducere substanială a cheltuielilor de functionare a statului prin implementarea unui set de reforme structurale precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
-Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
Prin urmare, reducerea numărului de ministere nu poate fi făcută oricum, ci ar trebui să fie însotită de o descentralizare reală prevăzută in celelalte programe de reformă . Astfel reforma administrativ-teritorială are rolul de a satisface simultan doua deziderate descentralizarea si autonomia locală. Astfel o parte din atributiile ministerelor ar pute fi preluate la nivelul regiunilor de dezvoltare. Spre exemplu, infiintarea de regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București, ar reduce mult din atributiile Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, cu rezultate sporite in absorbtia si valorificarea banilor europeni, unde au existat si există mari intârzieri. De asemenea proiectele din Programul National de Dezvoltare Locală ar putea fi elaborate si finantate mult mai operativ direct de la nivelul regiunilor de dezvoltare. Si exemplele ar putea continua.
De aceea, reforma administrativă de infiintare a regiunilor cu pastrarea judetelor nu aduce nimic bun, ci dimpotriva adauga un nivel suplimentar de birocratie cu consecinte negative in circulatia si distorsiunea deciziei de la nivelul central la cel local. De aceea, regionalizarea ar trebui facuta cu desfintarea judetelor si trecere unor prerogative la noile regiuni iar cele mai multe atributii de interes local sa fie preluate de catre primării, fiind mai aproape de cetatean.
Ar trebui deci aplicat sistemul polonez prin care la 1 ianuarie 1999, prin care cele 49 de voievodate din perioada comunista infiintate in 1971, au fost comasate in doar 16 “mari voievodate” dupa modelul landurilor germane. Asadar, reducerea numărului de ministere este o măsură necesară dar nu suficientă.