Sindicaliștii din ANAF se pregătesc de greva generală pentru care au inițiat deja demersurile pentru declanșare, însă până atunci protestează aproape zilnic în fața administrațiilor fiscale din întreaga țară în cadrul unor așa zise proteste spontane. Finanțiștii din ANAF Bistrița-Năsăud, afiliați în cea mai mare majoritate la SED Lex Finanțe, au iesit până acum de cel puțin trei ori în fața sediului Fiscului, ultima data marți, 29 august, între orele 8,30-10,00. Cel mai tare se tem de restructurarile venite peste noapte si nu pot uita ce li s-a întâmplat în 2013 când odata cu marea restructurare unii dintre colegi s-au trezit cu preavizul în plic.
Liderul sindical Aron Costel, presedintele Sed Lex Finanțe BN a explicat pentru Bistrița Express de ce protestează de fapt finanțiștii : ” nu e vorba de salarii așa cum se speculeaza în presă, ci de niste principii, între care egalizarea salariilor la nivelul sistemului fiscal, lipsa de personal (în 2013 în Bistrița-Năsăud erau 300-400 de persoane) acum suntem 200 cu toții, o clarificare a statutului finanțistului.” Liderul sindical spune și că pachetul legislativ în pregătire (cel pentru care urmeaza sa-si asume premierul răspunderea în Parlament) sporește incertitudinea colegilor sai care se tem de restructurari pe modelul celei de acum 10 ani când a luat naștere structura regională.
Liderul sindical bistrițean spune că inclusiv membrii de sindicat din Finanțe SED Lex semnează pentru greva generală și că din când în când protestează în fața sediului, cu asigurarea activității. În toată țara atât finanțiștii afiliați la SED Lex ,cât si cei de la BNS protesteaza zilnic în cea mai mare parte a județelor.
Un comentariu
Motto:
„Pot să spun că sunt fericit într-o ţară condusă de Marcel Ciolacu? Asta e nenorocirea noastră” / „Revoluţia a fost o iluzie, ruşinea pe care o trăim acum. Moştenitorii comuniştilor au pus mâna pe putere, au furat toţi banii”
(Victor Rebengiuc , între teatru și Marcel Ciolacu)
In deschiderea ședinței Guvernului României din 24 august 2023, premierul Marcel Ciolacu a făcut următoarea declaratie: ”Vreau sa anunț că Guvernul isi va asuma răspunderea in fața Parlamentului pe pachetul legislativ care vizează reforma aparatului de stat, măsurile de echilibrare fiscala si cele pentru combaterea evaziunii. Imi voi pune mandatul pe masă in Parlament pentru reforme si dreptate socială. Trebuie să separăm apele si romanii sa vada cine vrea cu adevărat sa facă reforme si să ducă această țară inainte si cine se opune si luptă pentru privilegii si pentru bogați. Eu cred că aceasta este calea si vă anunț ca voi merge inainte cu fermitate!”
Ciolacu vorbeste despre pachetul legislativ care vizează reforma aparatului de stat, când de fapt este vorba de niste cosmetizări cuprinse in “Ordonanţa austerităţii” vizând desfiinţarea a 200.000 de posturi vacante sau neocupate urmând ca de la 1 octombrie, numărul consilierilor din cabinetele demnitarilor să se reducă la jumătate, iar până la 1 ianuarie 2024, numărul secretarilor de stat va scădea cu 20%. Asta nu e reformă.
Pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale profunde precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
– Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială a ţării. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Ba mai mult, există două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea constitutiei si introducerea categoriei administrative de „regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
În plus la noi dintre cele 3.228 de orase si comune sau UAT -uri (unităti administrativ-teritoriale), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi a oferi servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean.
Asadar, guvernul nu se grăbește cu reducerea cheltuielilor bugetare, în ciuda creșterii deficitului de la o zi la alta și a situației economice tot mai precare. Masuri precum desființarea posturilor vacante, neocupate, fără personal încadrat, din statele de funcții aprobate potrivit legii nu rezolvă problema reducerii deficitului bugetar. O altă găselnită fără noimă este in cazul deconcentratelor aflate în coordonarea/subordonarea/autor itatea unor autorități publice centrale, care se transferă în autoritatea/coordonarea/subord onarea autorităților publice județene. Odată cu descentralizarea serviciilor publice de interes național și transferul activității acestora către autoritățile publice județene are loc și transferul de patrimoniu precum și de resurse financiare alocate sub formă de cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, ceea ce demonstrează că de fapt nu se face nici o economie la buget; „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”! Si exemplele ar putea continua.