Întoarcere în timp: ce s-a întâmplat în comitatul Bistrița-Năsăud acum 99 de ani: adunări populare, revolte împotriva băncilor maghiare, dezarmarea gărzilor guvernului de la Budapesta

Întoarcere în timp: ce s-a întâmplat în comitatul Bistrița-Năsăud acum 99 de ani: adunări populare, revolte împotriva băncilor maghiare, dezarmarea gărzilor guvernului de la Budapesta

Evenimentele care au precedat Marea Unire s-au succedat în 1918 cu repeziciune atât în Comitatul Bistrița-Năsăud, cât și în Sonoc Dăbâca, comitatul din care făcea parte Becleanul și comunele din jur, iar evenimentele n-au fost lipsite de incidente. Dezarmarea gărzilor maghiare și jandarmeriei de către nou înființatele gărzi române, formate din militari reîntorși de pe front, îndepărtarea guvernării maghiare, schimbul de corespondență cu Guvernul român n-a fost deloc lipsit de incidente. Însă așa cum mărturisesc documentele din arhive, autoritatea personalităților locale implicate de partea Unirii  a cântărit foarte greu în rezolvarea, fără victime, a unor situații tensionate. Tot ce a însemnat pregătirea Unirii și tranziția spre guvernarea de la București a durat mai puțin de o lună, iar Năsăudul s-a mișcat ceva repede decât Bistrița.

Bistrițenii consultați în 5 noiembrie 1918 la Biserica actualului Protopopiat

Potrivit documentelor puse la dispoziție de directorul Arhivelor Bistrița-Năsăud, Cornelia Vlașin Sfatul Național Român din comitatul Bistrița-Năsăud s-a înființat în 4 noiembrie, într-o adunare la care au participat numeroase personalități publice și mulți bistrițeni . Președinții  aleși erau: Gavril Tripon, Vasile Pahone, Leon Scridon, Dionisie Vaida, Grigore Pletosu și Alexandru Pop. A fost decisă tot atunci  constituirea Gărzii Naționale din Bistrița, structura de ordină publică ce trebuia sa înlocuiască și să neutralizeze forțele de ordine locale ale Guvernului de la Budapesta. Cu doar două zile înainte se înființase la Arad Senatul Național Român, o secție civilă și militară a Consiliului Naional al Românilor care ceruse înființarea  gărzi naționale și civile, formate exclusiv din militari români și conduse de ofițeri din localitate sau trimiși de la centru.

Bistrițenii de rând au aflat ce se întâmplă în întreg Imperiul în 5 noiembrie 1918 la o adunare populară organizată în curtea Bisericii greco-catolice din Bistrița ( actuala biserică a Protopopiatului Ortodox). Acolo Pavel Tofan, unul dintre liderii românilor  le spunea celor din public:  de astăzi înainte suntem liberi, poporul nostru nu mai este supus la cheremul străinilor. Avem dreptul să ne alegem conducătorii noștri…Idealul nostru de sute de ani a fost și este unirea cu toți frații noștri români, așa că visul strămoșilor noștri și al nostru îl vedem astăzi împlinindu-se…vrem să trăim cu toții într-o Românie Mare.“ potrivit documentelor înregistrate la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale 

La Năsăud gărzile românilor au primit inclusiv băutură pentru păstrarea moralului

Potrivit istoricului Cornelia Vlașinla Năsăud, evenimentele au luat-o nu doar înaintea Bistriței , dar chiar și înaintea organizării Consiliului Național Român de la Arad  sub presiunea soldaților români reîntorși de pe front. Mărturiile istoricului academician Iulian Marțian, participant activ la evenimentele epocii  arată că în 3 noiembrie gărzile maghiare erau dezarmate și înlocuite de români, la fel și administrația Budapestei: ”imediat după liturghie s-au adunat fruntașii și poporul la casa comunală, s-au constituit în comitet național, care a declarat spontan și unanim suspendarea imediată a organelor administrative ungurești, și adică a primpretorului, a primarului și a notarului, și a luat fără amânare măsurile necesare pentru restabilirea ordinei. S-a dezarmat fără vărsare de sânge și cu armele acvirate de la aceea și de la postul de finanțe s-a improvizat o gardă națională de circa 30 de ficiori, aproape toți foști soldați. De altfel la conducerea administrativă și militară a fost ales chiar  Iulian Marțian. Garda a fost completată cu noi efective formate din soldații veniți de pe front și  asigura un serviciu neîntrerupt de 24 de ore,  fiind aprovizionată de populația orașului cu mâncare și  chiar cu băutură. S-a considerat că  distribuirea bauturii în cantități “Distribuirea de băutură spirtoasă, în măsură modestă, am aflat-o de necesară deoparte pentru ridicarea moralului decăzut, iar pe de altă parte această măsură s-a impus prin raporturile atmosferice neprielnice“, se precizează într-un raport din 1919 ”. La Bistrița în schimb s-a considerat că nu e nevoie de distribuire de alcool, tocmai pentru a nu fi speculată situația de către provocatorii provenind din rândurile populației maghiare.

Băncile românești din Bistrița au plătit benevol cheltuielile noii gărzi

Garda Națională din Bistrița, structura militară care asigura tranziția  a depus jurământul în  7 noiembrie 1918, în curtea fostei cazarme a honvezilor, lângă podul Budacului, unde a și rămas cantonată. era alcătuită din  250 de militari, structurați în 4 companii, iar  plata gardiștilor  a fost asigurată de băncile românești Bistrițeana și Coroana. După 12 noiembrie s-a înființat Consiliul Național Săsesc, precum și o Gardă săsească, cantonată în cazarma mare din partea de sus a Bistriței. Înlăturarea vechilor autorități a fost una din primele misiuni ale gărzilor naționale, care au fost nevoite să  dezarmeze jandarmii din zona de munte pentru a deschide o cale de comunicare cu guvernul român. Au existat și mișcări populare împotriva primarilor și notarilor, iar în unele sate, chiar împotriva preoților și învățătorilor care colaboraseră cu vechiul regim, precizează Cornelia Vlașin.

La nivelul întregului Comitat, s-a decis de către Sfatul Național Român, trimiterea de emisari pentru organizarea pe plan local a consiliilor și gărzilor naționale.

Criza de la Năsăud: românii împotriva bancherilor maghiari

Năsăudul a trecut printr-o criză, în 5 spre 6 noiembrie, când locuitori din satele învecinate Năsăudului intenționau să se „răfuiască“ cu banca ungurească, care le încasase anterior împrumuturi de război. Garda din Năsăud a intervenit pentru calmarea situației și a fost nevoie să fie trimis inclusiv ajutor de la Bistrița pentru restabilirea ordinii.

În toamna anului 1918, drumurile comitatului Bistrița-Năsăud, au fost străbătute de emisarii trimiși de guvernul român. În 14 noiembrie, șeful guvernului român, Ionel Brătianu le înmâna o scrisoare pentru conducerea CNRC, și în special pentru Theodor Mihali, al cărei conținut este astăzi cunoscut: Cea mai sfântă aspirațiune a neamului se îndeplinește. Peste suferințele trecătoare, generațiile vor râvni la zilele pe care le trăim…Pentru organizare și propagandă temeiul este firește Unirea desăvârșită a tuturor sufletelor și a tuturor ținuturilor…“. Delegația s-a întâlnit la Vatra Dornei cu bistrițenii, Victor Onișor și Petru Poruțiu, care fuseseră însărcinați de către Al. Vaida Voevod și Theodor Mihali de a lua legătura cu Comandamentul armatei române în Bucovina și Moldova, în vederea intervenției în Transilvania.

Incidente armate pe drumuri

Delegația a sosit în Bistrița la 19 noiembrie 1918 și au călătorit apoi spre Dej, o parte cu trenul și o parte cu autoturismele, în Reteag fiind atacați de către gardiștii unguri. La Dej, au fost întâmpinați de către Al. Vaida Voevod și Theodor Mihali, care au redactat un prim raport către Guvernul român în care prezentau situația gravă din Transilvania Cel care va continua drumul până la Arad, ducând scrisoare lui Brătianu va fi Alexandru Oanea: „Pentru ca scrisorile să fie în siguranță le-a cusut în căptușeala hainei lui ungurești, căci trenurile erau ținute de soldați unguri, care făceau percheziții corporale tuturor suspecților.“

La 9 noiembrie, Consiliul Național Român Central a înaintat un ultimatum guvernului maghiar, pentru preluarea deplină a comitatelor locuite de români. În urma tratativelor eșuate cu Guvernul maghiar, la 21 noiembrie s-a publicat în Românul, manifestul de convocare a Marii Adunări de la Alba Iulia pentru data de 1 decembrie. Din fiecare cerc electoral locuit de români trebuiau aleși 5 delegați. Aveau dreptul de a alege delegați preoții, asociațiile, reuniunile de meseriași.

Cine au fost delegații bistrițeni la Adunarea de la Alba-iulia

Comitatul Bistrița-Năsăud avea 2 cercuri electorale: Bistrița și Năsăud. Cei desemnați să-i reprezinte pe bistrițeni au fost: Gavril Tripon, Dionisie Login, Petru Poruțiu, Mihai Doroftei și Ioan Cotoc. Năsăudenii erau reprezentanți de către: Ioan Pecurariu, Victor Onișor, Ioan Catarig, Zăgreanu Laurențiu Oanea și Eliseu Dan.

Cercul Beclean, care se afla atunci în Comitatul Sonoc Dăbâca, și-a desemnat următorii reprezentanți: Octavian Pavelea, Vasile Chendrean, Teodor Pascu, Iosif Mureșan și Ilie Iuga.

Din Cercul Teaca, aparținând atunci de Comitatul Cojocna, au fost aleși: Eugen Bran, Ioan Buzea, Nicodim Morar și Todor Stanca.

Pe lângă aceștia și-au desemnat reprezentanți asociațiile profesionale, meseriașii, preoții, gărzile naționale, din actualul județ Bistrița Năsăud au participat la Alba Iulia 62 de delegați, iar alte 11 persoane originare din județ au fost desemnate să-i reprezinte pe românii din alte comitate la Marea Unire.

Plecarea Delegaților din Bistrița a avut loc la 29 noiembrie 1918.

În Marele Sfat Național, ales în 2 decembrie, au fost aleși inclusiv bistrițenii: Gavril Tripon, Vasile Pahone, Laurențiu Oanea, Alexandru Haliță și Eugen Bran. Din același organism a făcut parte și Gavril Precup, profesor la Blaj, născut în Rebrișoara și Iuliu Hossu, episcop greco-catolic de Gherla, născut la Milaș.

 

Material realizat cu sprijinul directorului Arhivelor Statului Bitrița-Năsăud, Cornelia Vlașin

Explicația foto: Clădirea care găzduiește actualul Palat al Culturii a fost în 1918 unul dintre sediile Jandarmeriei maghiare dezarmate de Garda Națională în noiembrie

 

 

 

Categoria: STIREA ZILEI

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *