Ai o știre? Sună-ne pe TELEFON 0787-894941 sau trimite-ne un mesaj pe WhatsApp!

OPINIE. Paradoxul PSD: să ai țara la picioare și să pierzi totul în 2 săptămâni, fără ca opoziția să te deranjeze

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Sunt multe comentarii despre cum a devenit în câteva zile PSD-ul propriul cioclu cu mâna lui Dragnea. Cel care i-a adus foarte sus este și cel care i-a aruncat în nici două săptămâni în prăpastie. Și sunt multe explicații. Unii spun că Dragnea a jucat poker cu poporul român, sau că a pus țara gaj la poker. Nu comentez aici gravele prejudicii pe care jocul acesta nebunesc le-a adus țării. Pentru PSD a făcut însă același lucru.

În timp ce o mare parte a țării îi spune PAS, în timp ce juriștii de marcă, universitățile de drept și constituționaliști îi dau cu flit, în timp ce l-a abandonat și obedientul zis avocat al Poporului, iar șeful BOR l-a mustrat pentru abuz de putere,  Liviu Dragnea continuă să-și țină partidul în șah de parcă e musai să le spună: ” eu v-am făcut mari, eu vă omor”. Acum anunță că ia în calcul  să abroge ordonanța cu care și-a bătut cuie în sicriu. O spune în felul lui, care amintește de mineriadele lui Iliescu cu amenințări că poporul PSD răbufnește și scoate milioane de oameni în stradă. În timpul ăsta încremenită de groază masa șefilor PSD, cu câteva excepții, nu mișcă. Sau mă rog, indiferent ce gândesc (și mi-e greu să cred că acceptă căderea în gol a partidului fără senzații de vertij) execută mecanic ordinul: la Bistrița au scris un comunicat de presă în care anunță cum susțin ei guvernul lui Dragnea, așa necondiționat. Iar parlamentarii și ceilalți PSD-iști cu funcții dau share în draci unei petiții pe facebook care spune același lucru. Sau au comentarii benigne în care vorbesc de ”iarna vrajbei noastre”. Am căutat un semn că realizează cât de grav e ceea ce li se întâmplă, că dincolo de cenzură e o mișcare măcar fină de revoltă: ori nu mă pricep la decriptări din astea, ori chiar frica de a-și pierde pozițiile  îi stăpânește.

Dacă ar ieși în stradă la proteste, nu că ar fi cazul să o facă, ar afla cam cu ce viteză partidul lor pierde teren: e ca la o alunecare de teren în care constați zi de zi cu câți metri ți s-a mai afundat în prăpastie casa. Am întâlnit oameni în stradă care din 1 februarie  sunt mai bogați cu o taxă de înmatriculare, cu un bănuț în plus la salar, cu ceva mai mult la pensie. Și care merg în ploaie și îi strânge furia de gât pentru că au realizat dintr-odată ce preț plătesc pentru praful aruncat în ochi. ”Muncesc de o viață, am copii în școală și îmi dau seama că n-au nicio șansă aici. De asta am ieșit direct de la muncă aici. Da, am să iau mai mulți bani. Și ce? Credeți că mă ajută? Pentru asta ar fi trebuit să închid ochii că un hoț își face legi ca să scape el și alții? Sau că vor să fure tot ce a mai rămas în țara asta? Vi se pare normal să trăim așa după 25 de ani de la Revoluție? Nu mai e cale de întors!” Și în stradă toți gândesc așa, la fel și cei de la ferestre care fac cu mâna. Unii au votat cu PSD-ul, și nu puțini, alții n-au votat deloc.

Nu le-a făcut nimeni un sondaj de opinie încă să le arate cât s-au prăbușit în câteva zile  Și dacă le-ar arăta ar spune că e comandat de Iohannis . Au reușit însă un uluitor record : de a distruge în 2 săptămâni o construcție pe care nici cei mai infocați adversari n-ar fi utut să o dărâme. Cu toți sacii în căruță să risipești în timp record zeci de procente (și mă îndoiesc că exagerez) e o performanță…Cred că e unică. Să nu se înțeleagă aici că aialalți (adică PNL-ul sunt mai breji): ei au reușit performanța ca după 3 ani de opoziție în loc să crească să se prăbușească,  în loc să fie considerați opoziție, să cedeze  PSD-ului și calitatea asta.   Iar liberalii  care-și imaginează că dacă se urcă pe spatele protestelor sperând la ceva ce n-au demonstrat că merită, se înșeală: oamenii din stradă nu-i vor nici pe ei, așa nereformați și lipsiți de forță și credibilitate.

Share.

About Author

Lasă un comentariu